Cristian Geambașu Finala pe care o merită Parisul

• Jannik Sinner este un computer cu ultima versiune de soft instalată, Carlos Alcaraz este bucuria jocului în stare pură. Dacă Nole nu își bagă coada de vulpoi bătrân, acesta ar trebui să fie ultimul act la Roland Garros

Nu se stinseseră bine beculețele roș-albastre ale Tour Eiffel care sărbătoreau victoria PSG-ului în finala Champions League atunci când Roland Garros își desemna semifinaliștii din turneul băieților.

În ordinea cronologică în care își obținuseră biletele pentru penultima reprezentație a Grand Slam-ului francez, Lorenzo Musetti, Carlos Alcaraz, Jannik Sinner și Novak Djokovic.

Atenție la Nole!

Bătrânul Nole l-a pus la punct pe Alexander “Sasha” Zverev după ce a pierdut primul set, arătând că spiritul competitiv și ambiția nu au vârstă.

“Germanul” care nu obosește să găvărească rusește cu tăticul lui aflat în lojă nu are totuși stofă de mare campion, cedând cu o repetitivitate grăitoare în fața jucătorilor de 5 stele plus.

Dacă l-ar învinge și pe Sinner în semifinală și ar câștiga și finala, Nole ar deveni singurul câștigător de Grand Slam care în ultimele 3 tururi i-a învins pe primii 3 clasați în ierarhia ATP.

Un fleac? În versiune vară 2025, sârbul pare un pic mai rigid, căci mușchii nu mai au elasticitatea de odinioară. A devenit parcă și mai irascibil. Intacte sunt însă foamea de victorie, voința și puterea de concentrare. 

Lorenzo, magnificul outsider

Fără să fie un anonim, Lorenzo Musetti este clar outsiderul careului semifinaliștilor. Italianul este genul de jucător old school.

Are mână bună, e calm, e tehnic, lovește reverul elegant, cu o mână (paradoxal, din punct de vedere al eficienței în tenisul de azi asta poate fi un mic handicap), dar nu îl văd să supraviețuiască în fața tornadei numite Carlos Alcaraz.

Și ne oprim aici fiindcă e timpul să trecem oamenii care reprezintă prezentul, dar mai ales viitorul. Jannik Sinner și Carlos Alcaraz.

Rafinarea lucrului bine făcut

Dincolo de povestea mirosind a dopaj cu clostebol, Sinner și-a rafinat calitățile de perete care dă tot înapoi adversarului, peste asta etalând o elasticitate de contorsionist. Exact aceea pe care observam că a început să o piardă Djokovic.

Cred că la nimeni de-a lungul timpului meu de iubitor al tenisului, și au fost decenii, nu am avut impresia că urmăresc o mașină cu ultima versiune de soft instalată.

Sinner nu are nicio lovitură memorabilă, dar nu are nici lacune. El reprezintă lucrul tradus făcut în toată splendoarea lui, iar victoria scurtă în fața rusului travestit în kazah, Alexander Bublik, a fost demonstrația ideală. Aș spune și necesară.

Simpatia pravoslavnică. De unde?

Un Bublik aplaudat până la bășici în palmă de mulți comentatori ai tenisului, care nu s-au ferit să ni-l prezinte pe rusnac drept un soi de Mântuitor debordând de imaginație. După mezinul familiei Zverev, alt “Sasha” alintat aidoma unui frățior nedreptățit de bravii noștri comentatori.

La care, ce să vezi și să nu crezi?!, ghicesc un ciudat soi de simpatie pravoslavnică. Ei, slavii săracii, mustind de talent și mereu în luptă inegală cu Occidentul în putrefacție. Maica Rusie corupe mințile și fără ruble. Ne lăsați, protopopeștilor și protopozverivilor?!

Joaca în stare pură

Nu mai zic că atunci când îl ai în toată splendoarea tinereții lui pe Carlos Alcaraz e și păcat să te prosternezi la picioarele poc, poc, cazaciocilor. Carlito este un tânăr simplu, care salută pe toată lumea cu zâmbetul pe buze și te ucide pe teren parcă cerându-și scuze.

Dezintegrarea lui Tommy Paul a avut loc fără anestezie, dar fiind foarte rapidă nu a provocat dureri majore. Americanul a fost lovit de un corp ceresc care a propagat fulgere de esență mistică.

Plăcerea jocului în stare pură. Când faci totul la limita de sus a frumosului transmiți bucurie. Candid, Alcaraz a cerut scuze publicului pentru scurtimea meciului. Nu era cazul, parfumul scump nu se vinde la kilogram.

O finală Sinner-Alcaraz ar închide fastuos Roland Garros 2025. Parisul merită un ultim bal, care să aibă strălucirea celor de pe timpul Regelui Soare. Sinner-Alcaraz, finala pentru viitorul tenisului. Este o tentativă personală de pronostic, dar nu o luați în serios dacă vreți să pariați.