- Ionuț Radu, Nicolae Stanciu și Valentin Mihăilă au comunicat că sunt accidentați și nu pot răspunde convocărilor lui Hagi.
- Federația a luat act, la fel selecționerul, care a înțeles mesajul. Adevărul este că băieții nu erau chiar așa accidentați, dar au preferat să rămână la cluburile lor, de unde își iau banii. De ce să mai joci comedia cu patriotismul?
Nu e limitat, dar e accidentat. Limitat fizic, nu altcumva. Interesant. Vorbim despre portarul Ionuț Radu, aflat sub contract cu Celta Vigo.
Conform informațiilor GOLAZO.ro, Radu are ceva probleme la un umăr, aceleași pe care le avea și în martie la meciul de baraj cu Turcia. Dar aceste probleme nu l-au împiedicat să apere constant și cu relativ succes poarta galicienilor din Vigo. Relativ succes pentru că din când în când al nostru o mai comite. Nu așa de rău ca la națională.
Antrenorul Celtei, Claudio Giraldez, a spus că perioada lui de repaus din timpul pauzei din campionatele europene fusese stabilită mai demult. Probabil că la finalul ultimei glaciațiuni a Terrei.
Este o accidentare pe care o are de anul trecut și care, din când în când, necesită tratament. Momentan nu îl limitează cu absolut nimic, în afară de faptul că trebuie să urmeze acest tratament. Claudio Giraldez, antrenor Celta Vigo
Hagi încă mai crede că sunt și fotbaliști patrioți. Trezește-te, Gică!
Ce ne spune Giraldez este că dacă nu s-ar fi întrerupt campionatul în Spania, portarul român putea evolua fără riscul iminent să-și agraveze starea.
Se subînțelege că riscul nu trebuie asumat însă în cazul în care Ionuț Radu (care se antrenează normal, potrivit aceluiași Giraldez!) intenționa să dea curs convocării preliminare a lui Hagi pentru meciurile cu Polonia și Bosnia-Herțegovina din Liga Națiunilor.
Așa că Radu a răspuns negativ selecționerului înainte ca acesta să fi fost inclus pe lista finală a celor 26 de jucători.
Din ceea ce spune Hagi, o situație similară a fost cu Nicolae Stanciu și cu Valentin Mihăilă. Cei doi au comunicat că nu pot onora convocările din cauza problemelor medicale. Deși, din ce lasă de înțeles selecționerul, nici măcar atât. Adică, mulțumim, dar nu putem veni. Fără explicații.
Comunicarea a fost clară în privința lui Ionuț Radu. El a luat decizia asta, vorbiți cu el. La el și Nicușor Stanciu e decizia lor, la fel și Mihăilă, care e accidentat. Federația a comunicat direct cum stau lucrurile. (...) Noi ținem cont de decizia jucătorului. Jucătorii nu au contract cu noi. E total diferit. La națională vii cu drag, dacă ești 100% cu inima, total, nu există 99%! Dacă nu ești convins, ai crezut că e bine să stai la echipă și să te refaci… Ionuț Radu are o problemă și e destul de clar lucrul ăsta, foarte bine, asta e, avem altul. Gheorghe Hagi la conferința de presă de luni, 9 noiembrie 2026
Atunci când cad măștile
Hagi are o nemulțumire, dar o exprimă reținut. Cu nuanțe și în tonuri pastelate, cumva atipic față de cum îl cunoaștem. Dar mesajul este clar. Ai preferat echipa de club în dauna naționalei, cu care nu ai contract (adaug eu, cel sentimental nu se mai pune la această generație), să fii sănătos, avem altul/alții.
Și de aici încolo cad măștile. Masca patriotismului. Masca atașamentului necondiționat pentru națională, simularea mândriei de a fi parte a unui proiect de suflet.
Edi Iordănescu reușise asta, în afara însușirii disciplinei tactice. Coagulase un grup, făcându-i să creadă, chiar dacă nu credeau, în ideea că binele naționalei era și binele lor individual, meschin și egoist.
Acum, în pofida faptului că selecționerul actual este reprezentarea generică a ideii de națională a ultimilor aproape 4 decenii, tendințele centrifuge sunt accentuate. Mai întâi cămașa, mai apoi haina naționalei. Care ori îi strânge, ori li se pare prea largă.
Nemuritoarele învățături ale lui Ștefan Radu
Discuția nu e nouă. Refuzurile lui Ștefan Radu din urmă cu 10-15 ani au fost sursă de inspirație și pentru alții. Tot așa, la început erau invocate accidentări. Apoi niște nemulțumiri imaginare, cărora bineînțeles nimeni nu le dădea de capăt. Cohorte de selecționeri, de vârste și idei tactice diferite, s-au rugat de cel care alesese să fie lazial și apatrid. Degeaba!
La un moment dat devenise chiar penibil că oameni cu prestigiu, care reprezentau mai mult în fotbal decât acel Radu Șt., se umileau mergând la Roma rugându-se de un soi de papă obtuz și capricios.
Acum e mai simplu decât în trecutul nu foarte depărtat. Băieții nici măcar nu se mai lasă rugați, transmit prin intermediari că nu au chef să vină și gata.
Cei care „au grijă de familie”
Așa că nu ne mai facem iluzii și nu mai avem deziluzii, ca să-l plagiez a mia oară pe dragul de nea Imi. E vremea plagiatorilor, a impostorilor și a băieților care își cunosc (doar) interesul.
Naționala este utilă cât timp speri la vreun contract mai bun. După ce ai decolat de pe aripile oricum nu foarte sigure ale acesteia, ura și la aeroport!
Iar oamenii de fotbal, care sunt vinovați la greu pentru lipsa crasă de educație patriotică a fotbalistului român (de cealaltă educație inutil să mai vorbim), le iau apărarea cu grețoasa sintagmă „trebuie și ei să aibă grijă de familie”.
Dintr-o dată, toți șmecherașii maneliști care își deplasează fizicul doar în mașini de la suta de mii de euro în sus și pentru care cluburile de noapte sunt vehiculele lor culturale devin buni familiști. Mai că îți dau lacrimile. Dar nu tristețe, ci de ciudă.
Câtă ipocrizie poate să conțină lumea asta a fotbalului nostru? Și nu cumva felul lamentabil în care arată naționala nu povestește doar despre lipsa de valoare, ci mai ales despre nepăsarea domnilor fotbaliști?