Silviu Tudor Samuilă Oare merită?

• De la ceremonia dedicată retragerii lui Cristi Săpunaru au lipsit Marius Șumudică și Dan Petrescu, iar Cristian Petre se poate considera norocos să fi fost prezent. Oare merită?

Se termină meciul. Antrenorul este roșu la față, iar chipul îi este răvășit. Cu ultimele puteri își croiește drum spre vestiare, ajunge acolo înaintea fotbaliștilor, se așază într-un colț dintr-o încăpere adiacentă, rostește șoptit „dacă nu am murit astăzi, nu mai mor niciodată” și face semn camerei să se îndepărteze.

Omul prăbușit este Carlo Ancelotti, iar secvența apare într-un documentar al celor de la Apple. Era după returul cu Chelsea din sezonul în care Real Madrid reușea miracol după miracol în drumul spre a 14-a Ligă a Campionilor.

Când îl vezi pe marginea terenului mereu sobru, echilibrat, și mai mereu învingător, nu ți-ai putea imagina cât stres adună italianul și, mai ales, nu ți l-ai putea închipui vlăguit, doborât, vulnerabil.

Fotbalul consumă

Asta pățim noi, nu și el. Sau ei, pentru că aici nu este vorba doar despre Ancelotti. Aduceți-vă aminte cât s-au rostogolit în spațiul public imaginile cu un Guardiola zgâriat pe chip, pe scalp, semne ale deznădejdii.

Autoflagelarea este unul dintre răspunsurile pe care creierul le oferă chiar și celor mai puternici dintre noi.

Meciul de aseară dintre Rapid și CFR s-a încheiat fără vreun antrenor pe bancă. Deja începuse fără Dan Petrescu, iar veștile legate de starea lui de sănătate sunt tot mai neliniștitoare.

La final a cedat și Șumudică. Avea tensiune 19 cu 10 și nu și-a mai putut aduna forțele nici pentru a participa la momentul Săpunaru, nici pentru a se prezenta la activitățile media.

Episoade de acest gen l-au urmărit de când s-a apucat de antrenorat.

Îmi aduc aminte de un Dinamo – Astra când a plecat de pe bancă în minutul 70, a ocolit terenul pe pista de atletism din Ștefan cel Mare, iar de la vestiare s-a dus direct la Spitalul de Urgență. A fost în pragul leșinului în Arabia Saudită în 2018, în Turcia în 2021 și mai apoi în 2022.

Adicțiile pot duce de multe ori la nenorociri

Fotbalul consumă. Nu a trecut o lună de când secundul lui Șumudică, Petre Cristian suferea un infarct la final de Rapid – FCSB. Eugen Neagoe a încăput pe mâinile medicilor după un 0-6 cu CFR Cluj din decembrie 2024, dar și înaintea unui antrenament din luna februarie, în timp ce Mircea Rednic a pierdut numărul internărilor și stenturilor din 2023 încoace.

Și nu e nevoie de intervenția ambulanței, ori de prezența într-o unitate ATI pentru a-ți da seama de presiunea pe care trebuie să o îndure acești oameni.

Mirel Rădoi pare a experimenta câte o cădere nervoasă după fiecare înfrângere, iar Bogdan Andone, cel pe care acum îl vedem fericit datorită promovării cu FC Argeș, își pierdea locul de muncă de la FC Botoșani încă din etapa a doua, victimă a unei crize de nervi inimaginabile.

Adăugați-i aici pe Dorinel Munteanu gata-gata să sară în tribune să se ia de gât cu un spectator în perioada Galați, ori pe Gică Hagi care pare în conflict cu tot universul pe parcursul meciurilor.

Majoritatea celor de care am scris sunt oameni care mâine ar putea să spună „stop”, să-și verifice soldul din conturile bancare, să realizeze că au adunat bani cât pentru trei generații, să-și vadă de sănătate și să se dedice familiilor.

Doar că pasiunea pentru fotbal și nevoia de adrenalină sunt drogul lor, iar adicțiile pot duce de multe ori la nenorociri.