- Korenica schimbat cu Joao Paolo, care e mutat din „zona de confort” în zona de efort, Boutoutaou trimis pe alt post, apoi Drăguș intrat și scos Boutoutaou.
- Fețe lungi în studio. Ilie Dumitrescu și Adi Mutu se uită unul la altul și nu înțeleg. FCSB a pierdut nu doar meciul cu U Cluj, a pierdut reperele.
Cei doi nu pricep de ce aceste permutări și improvizații. Apoi se luminează. A făcut Becali schimbările. Un pic mai târziu, Becali spune că nu le-a făcut el, că ar fi făcut altele. Fețele se fac și mai lungi.
Ce naiba se întâmplă? Cum să aibă Reghe astfel de fantezii, să nu vadă că Joao Paolo nu e decar, e cel mult mijlocaș defensiv? Emisiunea se termină, misterul rămâne. Cine antrenează FCSB?
Când ești stăpânul absolut, fotbalul poate fi ce vrei tu
Când Reghecampf i-a promis patronului, conform zisei acestuia, că va câștiga zece meciuri la rând și va ajunge pe primul loc s-a făcut mișto. Nu trebuia. Omul își făcuse niște calcule.
Din zece partide doar două erau împotriva unor adversari tradițional de play-off, cu Rapid (pe care a mirosit că o poate năși, nici nu era greu la ce psihoze sunt acolo) și U Cluj, care nu se simțea prea bine.
Predecesorul Baciu fusese cel care luase în plină figură ciocnirile cu CFR (0-1), Dinamo (1-2), Craiova (0-5). Convenabil. Abia de la al unsprezecelea meci de după descălecat începeau iar confruntările grele, retururile cu cele de mai sus. Vorba aia, să ajungă acolo și mai vede el.
Miza acestei promisiuni era mare, și ea mărturisită. Să nu se bage patronul la schimbări. Oricine antrenor adevărat care vine la FCSB vrea să rezolve situația orwelliană a imixtiunilor din sufragerie. Asta e greu.
Pentru Reghe, cu vasta lui experiență la acest club, deloc imposibil. Pare că are o abilitate aparte. Faptul că rezultatele te apără e o himeră, și el o știe. Când Becali se enervează pe un jucător sau o situație dispar toate scuturile. Ești gol, goluț față cu judecătorul suprem.
Cum să faci? Simplu, anticipezi. Înțelegi ce i-ar plăcea pentru a avea marjă de manevră. Sigur că asta s-ar putea să îți deraieze conceptul, dar e mai bine decât o intervenție în forță care te determină să joci cu o mână servită.
Poate așa se explică situația bizară a unor schimbări pe care nu le-o fi făcut patronul, dar care seamănă foarte bine cu ceea ce ar fi făcut.
Cazul lui Joao Paolo a arătat a cel al lui Radunovic. Dacă un fundaș lateral poate fi mijlocaș defensiv de ce n-ar fi un alt fundaș lateral număr 10? Pentru că fotbalul nu e o regulă de trei simplă. Dar când ești stăpânul absolut poate fi ce vrei tu.
De râs, vor râde alții. Și nu doar la urmă
FCSB a pierdut pentru s-a rătăcit în pădurea de picioare clujene. N-a avut cine să lămurească jocul. Dar a lămurit jocurile interne.
Va fi nostim să vedem cum va descurca indescurcabilul antrenor de la marginea terenului. Partea bună e că au trecut cele două meciuri considerate cele mai dificile.
Partea și mai bună e că Stoian a mai marcat un gol, chiar anulat. A fost acolo, cu un gest remarcabil. Dar va fi titular? Nici pomeneală! Cică nu e copt. Fantastic!
Orice îmi puteam imagina la conducătorul FCSB, doar lipsa de curaj nu. Altă dată împingea tinerii români ca să-i vândă. Acum pare că achiziționează străini maturi ca să-i facă de râs. Dar de râs, vor râde alții. Și nu doar la urmă.