Publicat:
08.10.2008, ora 23:48
In general, se intampla in doua cazuri. In cel al tarilor cu populatie mare si in cel al tarilor cu populatie saraca.
In primul caz, in masa uriasa de oameni se gasesc si cativa nebuni dispusi sa practice un sport al naibii de dificil. Genul de sport in care se ating culmile performantei doar dupa ce respectivul practicant este inmuiat bine intr-un amestec de suferinte, transpiratie, disciplina, antrenamente dure.
In al doilea caz, cei care ajung sa se inscrie la sporturi precum canotajul, atletismul sau gimnastica sunt, de obicei, oameni care nu se asteapta ca viata grea traita de parinti sa le ofere lor ceva pe tava. Pur si simpla se legitimieaza, se antreneaza, traiesc sferturi din bucuriile altor copii sau tineri, totul pentru a urca pe treptele inalte ale podiumurilor.
Uneori, triumfa in fata a milioane de semeni la Olimpiada, asa cum fericit li s-a intamplat in ultimele zile Sandrei Izbasa, Georgetei Andrunache, Violetei Susanu si Constantinei Dita. Alteori, triumfa doar in fata rudelor si a prietenilor apropiati in finalele competitiilor interne, asa cum li se intampla celor enumerate mai sus, dar si altor sute de sportivi romani.
Desi este tentant sa-i compatimim, lucrurile ar trebui insa sa stea un pic altfel. E clar ca intr-un fel sau altul ei si-au ales aceasta viata de sportivi chinuiti. Astfel, noua nu ne ramane decat sa-i aplaudam cand castiga, iar atunci cand pierd si suntem gata sa luam peste picior acel loc 4, 7, 12, sa ne intrebam daca noi, in meseriile noastre, atingem nivelul lor de excelenta.
* articol publicat inițial pe Hotnews.ro
