Dan Udrea Coelho versus antrenorii români. Un „iepure” portughez ne predă fotbal! Învățăm sau suntem plini de invidie și nu acceptăm lecția?

• Discret, fără valurile create de tehnicienii autohtoni, un străin pe nume Coelho, venit ca „no name”, ne arată cum se antrenează cu succes
• Coelho tocmai a bifat meciul 60 pe banca Universității, dar nu volumul e relevant, ci procentajul victoriilor. Care e cel mai mare din ultimii 20 de ani, peste nume uriașe de antrenori români

Adaugă GOLAZO.ro la favorite

Ești foarte bun atunci când rivalii principali îți recunosc meritele în public. Parcursul din 2026 al Universității Craiova l-a făcut pe Mihai Stoica, managerul FCSB, să spună că echipa olteană e remarcabilă ca joc și că e favorită certă la câștigarea titlului.

Craiova s-a distrat cu egala campioanei și vicecampioanei Danemarcei

Ceea ce a spus MM a fost confirmat din plin și joi seară. În al treilea meci de pe tabloul principal din Conference League, Craiova nu doar că a câștigat cu Egnatia, campioana Albaniei, dar efectiv s-a distrat. Scorul corect trebuia să fie 4-0, 5-0.

Și acest lucru s-a întâmplat în fața unei formații care în primele două etape scosese remize cu campioana și vicecampioana Danemarcei, Aarhus și Midtjylland.

În spatele acestui succes și al rezultatelor foarte bune pe care Craiova le-a bifat în ultima vreme stă un om care, în opinia mea, primește mult prea puțină atenție și laude, raportat la cât ar merita. Numele lui: Filipe Coelho.

E drept, a venit în România ca un neica nimeni în ale antrenoratului. Printre echipele pe care le antrenase, ca principal, nume exotice precum Vilafranquense și Fontinhas. În plus, avea o povară foarte grea: îi urma lui Rădoi, un personaj cu o imagine mult prea bună ca antrenor, având în vedere ceea ce a realizat în ultimii 10 ani.

Și Coelho, care în portugheză înseamnă iepure, a început să lucreze. Și să câștige meciuri. Și să adjudece trofee. Să bifeze calificări și să producă bani pentru club. Laude multe pentru Bancu, pentru Mora. Ce atacanți buni are Craiova, ce eficacitate ieșită din comun au. Ce defensivă formidabilă deține.

Ce a reușit Filipe Coelho

Dar nu se spune ce e esențial. Că antrenorul a îmbinat toate aceste lucruri și le-a făcut să funcționeze.

Poate multă lume nu-și mai amintește, dar Coelho a preluat echipa de pe locul 4 în Liga 1, atunci când Rădoi a demisionat. Și a făcut-o campioană. I-a adus și eventul, dar și Supercupa. Și acum are calificarea, cel puțin în play-off-ul optimilor Conference, în buzunar, deși mai sunt încă 3 meciuri de disputat.

A fost vândut Anzor, dar nimeni nu vorbește despre acest lucru, fiindcă deși era piesă de bază, Coelho a făcut în așa fel încât să nu se vadă absența lui. S-a accidentat Rus, defensiva a fost la fel de bună. A avut de gestionat 3 atacanți de careu pe un singur post de număr 9 și, nu știu cum, a reușit să-i facă pe toți să marcheze pe bandă rulantă. Cifrele lor în acest sezon:

• Assad Al-Hamlawi: 20 de meciuri, 11 goluri
• Simon Elisor: 17 meciuri, 11 goluri
• Steven Nsimba: 20 meciuri, 8 goluri

Coelho versus Rădoi și Șumudică

Craiova câștigă meciuri cu o lejeritate ieșită din comun. Aproape că e dezarmant pentru rivalii din campionat, în frunte cu Dinamo și Rapid, să vadă meciurile oltenilor.

Craiova are un volum de meciuri cu 75% mai mare decât cel al formațiilor cu care împarte podiumul Superligii, ceea ce e enorm, dar cu toate acestea, fotbalul cel mai bun îl oferă gruparea din Bănie. Și, din nou, ne întoarcem la meritul antrenorului.

Dacă era român, Coelho era în acest moment văzut probabil ca noul Mircea Lucescu. Imaginați-vă că parcursul lui ar fi fost reușit de Rădoi. Sau de Șumudică. Tone de filosofeală din partea primului și de dansuri lascive din partea celui de-al doilea, asta am fi văzut și auzit.

Din partea portughezului Universității mi se pare că vedem exact ce trebuie la un antrenor. Vorbă puțină, aroganță și mai puțină, dar rezultate multe și o echipă care joacă după o filosofie proprie.

Pe 11 noiembrie, săptămâna viitoare, se va împlini fix 1 an de când Craiova l-a numit principal. O mutare excepțională pentru care doi oameni merită felicitați: Felgueiras, fiindcă l-a propus, și patronul Rotaru, fiindcă l-a acceptat.

Până acum, Coelho a condus echipa în 60 de meciuri oficiale, în 6 competiții: Liga 1, Cupa României, Supercupa, Champions League, Europa League, Conference League.

Victoria supremă pentru Coelho e clasamentul victoriilor

Și acum urmează ceva ce reprezintă o mare bilă neagră pentru antrenorii români. Și pentru marea Școală de Antrenori a FRF, de la care dacă nu primești licență se consideră că n-ai valoare să profesezi.

Procentajul victoriilor lui Coelho în cele 60 de meciuri înseamnă, rotunjit, 62%. Ceea ce e cu adevărat imens. Din generația tânără de antrenori, nu s-a ridicat nimeni în ultimii ani, care să calce pe urmele unora precum Olăroiu, Răzvan Lucescu, Dan Petrescu, Reghecampf.

În ultimii 20 de ani, Coelho e peste toți antrenorii români, egal cu Ioan Andone, care însă a avut același procent la CFR, în 2007-2008, dar cu un volum mai mic de meciuri.

De la Olăroiu și Răzvan Lucescu, până la Rednic, Reghecampf și Dan Petrescu, toți sunt sub nivelul atins azi de Coelho. Au fost luați în calcul antrenori care au bifat măcar 40 de meciuri, cât înseamnă azi un sezon plin de Liga 1.

Procentajul victoriilor Coelho vs diverși antrenori români, în ultimii 20 de ani

• Filipe Coelho (Craiova, 2025-2026) 62% → 60 de meciuri
• Ioan Andone (CFR Cluj, 2007-2008) 62% → 45
• Laurențiu Reghecampf (FCSB, 2012-2014) 61% → 103
• Mircea Rednic (Dinamo, 2006-2007) 59% → 54
• Nicolae Dică (FCSB, 2017-2018) 57,5% → 80
• Cosmin Olăroiu (FCSB, 2005-2007) 57% → 74
• Răzvan Lucescu (Rapid, 2004-2007) 54% → 127
• Dan Petrescu (CFR Cluj, 2021-2023) 53% → 103
• Dan Petrescu (CFR Cluj, 2019-2020) 52% → 84

Să alergăm pe culoarul pe care gonește „iepurele” câștigător

Pe scurt, un portughez a venit în România să lucreze și să-și facă meseria cum știe mai bine. Și ne arată că știe chiar foarte bine.

Acum, întrebarea e dacă suntem dispuși să-l aplaudăm și să învățăm de la el, în frunte cu onor Școala de Fotbal a FRF. Sau continuăm să-l privim cu invidie, fiindcă e străin și „nu ne dau nouă lecții străinii, niciodată, avem și noi români mai buni”.

Cluburi precum Dinamo și Petrolul și-au însușit lecția și astăzi stau bine, joacă fotbal de calitate. Pe Valeriu Iftime l-am auzit că vrea să urmeze același model.

Se mișcă lucrurile în direcția corectă. Fiindcă e nevoie de mai puțină invidie și mai multă admirație pentru un „iepure” care a luat-o la goană pe culoarul câștigător, după care ar fi bine să încercăm să ne ținem dacă vrem să facem față ritmului fotbalului de azi.