- Alexandru Musi (21 de ani) și-a spus povestea într-un interviu pentru GOLAZO.ro, direct din cantonamentul lui Dinamo de la Săftica.
- Campion al României cu FCSB, Musi mulțumește rivalei care l-a adus în fotbalul mare, dar spune că dorința lui de azi e să facă performanță la Dinamo, club care l-a vrut și iarna trecută.
Critici, momente grele, perioada junioratului de la Valencia, lipsuri, Musi se lasă descoperit de cititori și își spune toate secretele.
Povestea lui Musi: a crescut în Spania, a lăsat FCSB și vrea titlul cu Dinamo
Salut, Alex! Cum te-ai acomodat la Dinamo?
Bună ziua! Foarte bine! Băieții m-au primit bine. S-a văzut și rezultatul, faptul că am înscris, a fost un egal, dar ne pregătim în continuare să scoatem maximum la următorul meci.
Am fost la ultimul amical și am văzut că te-ai adaptat repede în grupul lor. Cum îi simți? Suporterii și ei te-au adoptat repede.
De la meciul cu Tunari m-au primit bine. Asta îmi dă încredere și putere să reușesc. Mă bucur foarte mult și le mulțumesc pentru că sunt alături de mine.
Ce ai simțit din partea lui Dinamo, mai ales că au spus în repetate rânduri că te vor și că s-au chinuit să te aducă?
Am vorbit cu impresarul meu și mi-a spus că Dinamo mă dorește foarte mult. La rândul meu, i-am spus că acela e drumul. I-am spus că vreau să ajung aici și că vreau să fac lucruri mari aici și că vreau să ajut echipa să ajungă în Europa și de ce nu, să luăm campionatul.
Crescut în Spania, trecut pe la Valencia
Ce ai simțit la primul gol? Nu era într-un moment bun pentru voi, dar golul dă moral.
Am simțit o bucurie enormă. După gol m-am simțit tot mai bine în meci. Din păcate n-am reușit să dăm și golul trei pentru a lua toate punctele.
Spune-ne puțin despre tine! Ai crescut în Spania. Cum a fost copilăria de acolo?
A fost o copilărie foarte bună. Am făcut școala și fotbalul acolo. Am început la un club cam de la „sat”, ca să spun așa. De acolo m-a văzut Valencia la un turneu. Apoi cei de acolo l-au sunat pe tata și de acolo am început să joc pentru ei.
La ce vârstă ai început?
De la 6 până la 7 ani am stat la acel club și de la 7 la 12 ani, la Valencia.
Ce înseamnă pentru un copil o echipă precum Valencia?
Înseamnă foarte mult, mai ales că acolo se joacă un fotbal frumos, se joacă frumos, dar păcat n-am reușit să rămân.
Problemele în familie l-au dus către FCSB
Cum au ajuns părinții tăi în Spania?
Acolo munceau și din probleme familiale sau nu mai știu exact pentru că eram mic, dar a trebuit să vin cu ei în țară.
Practic, venirea ta la FCSB a coincis și cu venirea părinților tăi acasă.
Exact! Nu mă întorceam în România dacă ei nu făceau asta.
Ce lucrau părinții tăi în Spania?
Tata era la o fabrică de torturi, un laborator, și mama lucra la o farmacie.
Cum ai început fotbalul?
În parc. Îmi plăcea foarte mult și mama îi tot spunea tatălui meu să mă bage la fotbal. Tata spunea că o să mă lovesc pentru că eram firav și slăbuț. Până la urmă n-au avut ce să facă. Am tras de ei și uite că m-am apucat de fotbal.
Culmea că mama trăgea să te duci la fotbal.
Da, da! Dar și tata voia, numai că el spunea că eram firav și să nu mă lovesc sau să mă rănesc.
Bunica te-a dus la fotbal?
Nu! Mama m-a dus peste tot. Și la FCSB.
Locuiește cu tatăl lui
Cum sunt părinții tăi acum? Își văd visul realizat.
Părinții mei sunt lângă mine. Mama și iubita mea se ocupă de mâncarea mea și de tot. Tata stă cu mine în București.
Cât de mult contează acest lucru?
Foarte mult! M-au ajutat să am cei 7 ani de acasă și să am o educație bună și pe această cale vreau să le mulțumesc frumos.
Cum a fost perioada din academia celor de la FCSB? Cât de diferit era față de ceea ce se întâmpla în Spania?
Este foarte diferit, se joacă un altfel de fotbal, dar la juniori nu-ți dai seama. Am ajuns aici la juniori și am dat de niște oameni minunați, cărora vreau să le mulțumesc. M-au ajutat pe partea fotbalistică.
„Părinții n-au dus-o bine financiar, dar făceau sacrificii pentru mine”
Bunica ce înseamnă pentru tine?
Foarte mult! A fost și ea lângă mine mereu și mă sună după meciuri și-mi spune că se uită la mine.
E ceva ce nu i-ai spus niciodată bunicii tale?
Nu! Cred că i-am spus tot. Tot ceea ce am simțit pe suflet i-am spus.
Și părinților?
Da!
Ce sacrificii au făcut pentru tine?
Foarte multe! Și le mulțumesc!
Ce sacrificii?
Știu că atunci când nu se descurcau foarte bine financiar, tot trăgeau de ei ca să-mi pună pe masă să mănânc sau să mă ducă la antrenament, să bage motorină.
Simți că acum le răsplătești toată încrederea?
Cu siguranță le răsplătesc și tot ceea ce fac, e pentru ei.
Moartea bunicului, cea mai grea amintire
Ce idol român are Alexandru Musi?
Mutu mi-a plăcut! Iar din afară mi-a plăcut Mbappe.
Care a fost cel mai greu moment al carierei?
Știu că eram într-un turneu în Italia și am aflat că a murit bunicul meu înainte de meci. Aveam 13 ani.
Cum ai intrat pe teren?
N-am putut să joc atunci.
Dacă ar fi să fii recunoscător celor de la FCSB pentru ceva, pentru ce ai fi?
În primul rând, pentru că m-au primit acolo și m-au luat la echipa mare. Pentru tot ceea ce am învățat acolo de la antrenori și pentru partidele din Europa, care chiar m-au ajutat să progresez foarte mult.
„Nu-mi reproșez nimic! Mereu m-am antrenat cu zâmbetul pe buze”
Îți reproșezi ceva?
Nu! Știu cât de profesionist sunt și că m-am dus mereu cu zâmbetul la antrenament. Mi-am văzut de treaba mea, dar n-a fost să fie. Acum sunt aici și vreau să-mi fac treaba cât mai bine.
Ce simte un tânăr jucător, care muncește și apoi e criticat?
Sincer să fiu, nu mă interesează. Poate să spună lumea orice vrea. Știu cum sunt și cât de mult muncesc. Pe mama și pe tata îi afectează pentru că apare în presă, dar pe mine chiar nu mă interesează ce se vorbește despre mine.
Ce spuneau părinții?
Ei nu-mi spuneau nimic, doar iubita mea. Știu că ei citesc, dar nu-mi spun nimic.
„Din iarna trecută am vrut la Dinamo”
Ce te-a făcut să alegi Dinamo, mai ales că mai aveai oferte!
Da, da! Din iarnă am vrut să vin la Dinamo. Clubul, fanii și tradiția și oamenii care m-au primit foarte bine aici și știu cât de mult m-au dorit.
Au fost oameni care să te întoarcă din drum?
N-au fost! Știm cu toții ce probleme au fost, dar nu e nimic.
Cum se vede acest sezon mai ales că Dinamo este într-o creștere?
Îmi doresc să fim cu toții sănătoși și să muncim cu toții la antrenament. Vrem să dăm tot pe teren și cu siguranță vom ajunge în play-off.
Anul trecut când vorbeau Cătălin Cîrjan și Dennis Politic, spuneau că aici e o familie. Simți și tu asta?
Da! Tragem toți pentru echipă și antrenorul ne-a unit foarte bine. Cu siguranță suntem o familie.
Știu că lucrezi cu un mental coach. Cât te ajută?
Pentru orice sportiv e important să aibă un mental coach. Te ajută să progresezi pe plan sportiv și mental. Chiar e nevoie de unul pentru că în momente grele, e bine să vorbești cu cineva și să te deschizi.
E un moment în care te-a ajutat?
Da! În perioada FCSB m-a ținut tare din punct de vedere mental și vă dați seama că e un moment greu când te trezești și te duci acolo și spui: „Mamă, nu mă bagă”. Apoi ești supărat. Pe mine m-a ajutat să mă trezesc mereu zâmbind și să mă duc la antrenament fericit și să-mi fac treaba sută la sută.
Îți setezi obiective pe termen scurt?
Nu, nu! Nu-mi setez nimic. Îmi doresc doar să fiu sănătos și când intru pe teren să-mi ajut echipa să câștige.
Cum îți proiectezi cariera?
Nu mă gândesc la asta. Mă gândesc doar unde sunt și dacă o să-mi fac treaba bine, o să vină alte oferte.
Ce are în plus Alexandru Musi de azi?
Experiență!
Și față de cel de acum 10 ani?
Mai mult cap! (n.r. - râde)