Silviu Tudor Samuilă Fotbalul lor, peste fotbalul nostru

• Victoria categorică a Craiovei și calificarea dramatică a CFR-ului nu pot ascunde o realitate tot mai evidentă.
• Fotbalul lor a ajuns mai frumos, poate chiar mai bun decât fotbalul nostru. Prin „al lor” înțelegând al celorlalți, indiferent că au populații de 80.000, precum Andorra, ori de trei milioane, cazurile Armeniei sau al Bosniei-Herțegovina.

Există o practică tot mai răspândită în Europa și anume ca la grupele cele mai mici ale copiilor și juniorilor să nu se
joace pe puncte.

Ideea a pornit din dorința de a-i convinge pe antrenori să nu pună accentul pe rezultat, ci pe calitatea jocului, implicit pe dezvoltarea individuală.

Nu ai nevoie de clasamente ca să îți dai seama care echipă e mai bună, ajunge să te uiți la meci, la cum pasează copiii, cum se demarcă, cum driblează sau cum șutează.

Evident că la seniori contează ce-ți arată la final tabela. Dacă îți convine scorul, uiți că ai jucat prost, te încarci cu optimism, vezi perspective și ți se pare că ai tăi sunt mai buni ca ceilalți.

Haideți totuși să tragem puțin aer în piept și să citim statisticile combinate ale celor șase partide Ararat – U Cluj, Lugano – CFR și Sarajevo – Craiova.

Ararat Armenia – U Cluj 1-1 și 1-1

Lugano - CFR Cluj 0-0 și 0-0

Sarajevo - U Craiova 2-1 și 0-4

*statistici după 180 de minute, fără prelungiri

Am exclus reprizele de prelungiri de la Sibiu și Cluj care oricum nu modifică substanțial realitatea dură, și anume că, exceptând posesia superioară a Craiovei, restul cifrelor ne sunt defavorabile, pe alocuri categoric.

Adversarii au șutat mult mai mult spre poartă, au făcut-o mai des pe poartă, au obținut mai multe cornere și, privind partidele, au părut a avea un joc mai elaborat, trasee mai clare și viteză mai mare de pasare.

Scuze și noroc

Da, Craiova a spulberat-o aseară pe Sarajevo, însă rezultatul este o consecință a preciziei în fața porții și nu a unei dominări precum cea îndurată de olteni în Bosnia și Herțegovina.

Acolo putea fi la un moment dat 5-0, dar s-a terminat 1-2, iar aici scorul final a fost 4-0, deși primele ocazii mari le-a avut Sarajevo, iar un 2-2 la pauză ar fi reflectat fidel realitatea din teren.

S-a calificat cu un scor categoric Craiova? Da. Mi-a plăcut mai mult fotbalul arătat de fotbaliștii lui Rădoi în cele două manșe? Nu.

Aceeași constatare este valabila și în cazul celor două echipe din Cluj. Una s-a calificat, cealaltă nu, dar adversarele au arătat mai multă creativitate și viteză de joc și doar norocul fantastic al trupei lui Dan Petrescu a făcut ca Lugano să nu-și adjudece dubla.

Poate că în acest caz există o scuză, fotbalul elvețian fiind în mod evident peste cel din România, dar când armenii, bosniacii sau macedonenii ajung să practice un fotbal mai atractiv ca noi, trebuie să începem să ne punem întrebări.

Și-acum să facem un exercițiu de imaginație. Să spunem că în aceste șase jocuri s-ar fi aplicat regulamentele de
la copii și nu ar fi contat rezultatul final. Oare ce jucători ar fi părut cu ABC-ul fotbalistic la zi: cei ai formațiilor românești sau ai celor trei adversare?