- Unde are dreptate Dan Șucu și de ce Gino Iorgulescu, șeful LPF, nu mai are credibilitate pentru a continua în această funcție.
- Întrebarea e de ce Șucu și Rotaru n-au scos jumătate de silabă și despre Răzvan Burleanu, fără de care schimbarea de regulament nu s-ar fi produs.
Are dreptate Dan Șucu să-i ceară demisia lui Gino Iorgulescu, după ceea ce s-a întâmplat în cazul FCSB - Edjouma? Are!
Pentru că la baza discuției stă un principiu. Acela de a nu da, în regim de urgență, o lege de care are nevoie în regim de urgență un club anume, FCSB în cazul de față. Discuția despre faptul că regulamentul era prost nu are nici o valoare în acest moment.
E ca și cum o lege proastă în România, indiferent că e în justiție, sănătate, educație sau în orice alt domeniu, e schimbată într-o noapte pentru ca a doua zi dimineață să beneficieze o persoană sau un grup de persoane.
Nu contează dacă e o lege bună la bază, rămâne că e făcută, înainte de toate, pe repede înainte pentru interesele cuiva anume, abia apoi pentru interesul general.
Șucu îi cere demisia lui Gino, însă nu doar Gino e vinovat în această speță. Comitetul de Urgență are 3 membri, iar ceilalți doi sunt Răzvan Burleanu și Octavian Goga. Ambii de la FRF. Dacă cei doi s-ar fi opus schimbării, regulamentul nu era modificat.
Rapid și Craiova sunt membri afiliați și ai FRF, nu doar la LPF. De ce Dan Șucu și Mihai Rotaru nu cer și demisia lui Burleanu? Aceasta e o întrebare la care cei doi n-au răspuns.
Gino Iorgulescu și un exemplu incredibil de șantaj
Ceea ce îl expune însă pe Gino Iorgulescu, chiar mai mult decât celeritatea uluitoare cu care a sărit să-l ajute pe Gigi Becali, e ceea ce a spus astăzi, într-o intervenție pentru Fanatik, la adresa lui Dan Șucu.
Eu nu mă pun la mintea lui. Ştiu şi eu câteva lucruri despre el, cu care aş putea să ies în presă. Nu sunt prăduitor. Gino Iorgulescu
Președintele LPF amenință și șantajează unul dintre patronii din Liga 1. „Știu lucruri despre el, aș putea să ies în presă cu ele” înseamnă, în traducere: „Dacă nu mă lași în pace, fac publice dovezi compromițătoare la adresa ta. Ai grijă!”.
Din acest moment, Gino Iorgulescu nu mai are credibilitate pentru a conduce LPF. Un șantajist nu poate ocupa o asemenea funcție, iar cluburile de Liga 1 ar trebui să acționeze.
Ce înseamnă însă să acționeze? Cum ar arăta decizia celor 16 cluburi în cazul în care s-ar vota pentru demiterea sau rămânerea lui Gino la LPF?
E simplu de calculat: toate cluburile conectate la rețeaua de bani publici, implicit la comanda politică din România, ar fi de partea lui Gino. Fără excepție.
Conexiunile lui Gino cu puterea politică au fost și sunt la un nivel indestructibil. Lângă cluburile respective adăugați-le și pe cele care sunt sub influența unor politicieni, fără a accesa bani de la stat, și atunci realizați că domnia lui Iorgulescu nu e pusă sub semnul întrebării.
Industria își alege drumul: compromisuri sau speranță
A fost nevoie de acest scandal pentru ca fotbalul românesc să realizeze încă o dată pe cine are în fruntea forului care conduce o industrie de peste 100 de milioane de euro pe an.
De aici înainte, e chiar de datoria industriei, care are suficiente pârghii în acest sens, să aleagă pe ce drum va merge.
Un drum e cel de acum și pe el rulează relațiile, influența, conexiunile politice, prietenii mai puternici, șantajul, compromisurile.
Celălalt drum nu conține nimic din toate acestea, dar e singura speranță!