Publicat:
30.10.2026, ora 16:12
- Ieșit deocamdată din scena fotbalului, Gareth Southgate a ajuns personaj de film.
- Cum poate deveni personaj de film un om atât de introvertit, acesta este pariul realizatorilor de la BBC.
Miniserialul urmărește aplicat parcursul naționalei Albionului în mandatul lui Southgate. Unul de relativ succes, dar insuficient pentru orgoliul insularilor, de fondatori ai fotbalului. Filmul este nu atât povestea antrenorului Southgate cât a naționalei engleze
Gareth Southgate nu mai antrenează de doi ani. A demisionat de la naționala Angliei după înfrângerea din finala Euro 2024 în fața Spaniei, 1-2.
Discret, numele fostului selecționer al Albionului apare când și când ca posibilă variantă de manager al unei echipe importante din Premier League. Pare mai mult un exercițiu împotriva uitării.
Ultimul zvon, dar nu foarte apăsat, îl indică drept succesor al lui Michael Carrick la Manchester United. E limpede că Southgate nu exercită nici pe departe atracția unui Guardiola sau a lui Jurgen Klopp, cât timp germanul nu avea echipă.
Personaj mai degrabă liniar, Southgate rămâne în conștiința suporterilor de fotbal ca jucătorul care a ratat penalty-ul decisiv în semifinala Euro 1996 și nu ca selecționerul care a dus Anglia în două finale de campionat european, 2021 și 2024. Ambele pierdute.
Anglia de după Islanda. Corectitudinea politică
Între timp, Southgate a devenit eroul unui fim cu tentă biografică. „Dragă Anglia” este un serial de numai 4 episoade produs de BBC, care la noi poate fi văzut pe HBO și HBO Max.
Scenariul nu se abate de la faptele reale, singurele inserții artistice fiind dialogurile lui Gareth cu soția (de regulă imaginare), cu membrii staff-ului sau cu conducătorii Federației Engleze.
Felul în care Southgate era obligat să se conecteze la rigorile comunicării în epoca corectitudinii politice este una dintre secvențele cele mai bune ale filmului.
Succesor al meteoricului Sam Allardyce, care a rezistat doar 67 de zile în post, Southgate moștenea de la Roy Hodgson, predecesorul lui Allardyce, o echipă descurajată și obișnuită cu mediocritatea. Eliminarea în optimile de finală la Euro 2016 în fața Islandei umpluse paharul rușinii pentru cei care se revendică părinții fotbalului.
Joseph Fiennes, de la Fred Waterford la Gareth Southgate
Fără să fie o mare realizare cinematografică, probabil că producătorii nici nu au sperat asta, „Dragă Anglia” redă cu migală, uneori parcă prea insistent, personalitatea introvertită și limitele lui Southgate.
Personajul capătă forță prin interpretarea excelentă a lui Joseph Fiennes. Joseph Fiennes nu mai este demult doar fratele mai mic al lui Ralph Fiennes și după ce ai văzut „Povestea slujitoarei” aproape că te aștepți la Southgate cel din film să acționeze ca odiosul personaj Fred Waterford din serialul care are la bază cartea lui Margaret Atwood.
Southgate-ul lui Joseph Fiennes este însă un tip măcinat de îndoieli și de ezitări, serios și aplicat, dar guvernat de îndoieli. Asemănarea fizică și ticul facial reprodus de Fiennes îți dau impresia că îl ai în față chiar pe antrenor, nu un actor care se străduie să-l imite.
Blestem?
Anglia în mandatul lui Southgate se recompune și începe să urce metodic, dar fără strălucirea finală. Fix după chipul și profilul psihologic al antrenorului ei.
Semifinală de Cupă Mondială în 2018, învinsă de Croația. Finală la Euro 2021, chiar la Londra, învinsă de Italia. Sfert de finală la Mondialul din Qatar, meci pierdut cu Franța, apoi din nou finală de Euro în 2024, 1-2 cu Spania. Sus, din ce în ce mai sus, dar niciodată pe culme, unde să înfigă steagul.
Aproape ca un blestem, care urmărește Anglia din 1966 încoace, când a câștigat singurul titlu mondial cu Germania în finală. Meci cu cântec, cu așa numitul gol al lui Bahramov, tușierul care valida reușita discutabilă la șutul lui Hurst.
Cele mai reușite sunt dialogurile imaginare!
Finalul ultimului episod include două secvențe memorabile, care salvează monotonia, poate căutată, de până atunci.
Prima este întâlnirea cu coșmarul Andreas Koepke, cel care se afla în poarta Germaniei la penalty-urile din 1996. A doua, cu succesorul lui la naționala Angliei, Thomas Tuchel.
Tocmai pentru că dialogurile și scenele respective sunt produsul exclusiv al scenaristului, Southgate ca erou cinematografic iese umanizat din tiparul lui de britanic rece, organizat, flegmatic și foarte previzibil.
Bronzul mondial din 2026 obținut cu Thomas Tuchel pare că spune aceeași poveste. Mereu aproape, niciodată în vârf.
Dacă vă plac filmele snoabe și detestați fotbalul, „Dragă Anglia” s-ar putea să vă enerveze. Dar dacă acceptați că există și filme utile, nu doar capodopere, și iubiți fotbalul, merită să îl vedeți.
