Publicat:
25.08.2026, ora 16:10
Actualizat: 25.08.2026, ora 17:27
- Odată cu vârsta, masa musculară scade, forța musculară la fel și ea și asta înseamnă un risc crescut de apariție a unui declin cognitiv accelerat, atenționează conf. dr. Ana Capisizu, coordonator Centrul de Longevitate Floreasca
- Pentru prevenirea sarcopeniei (o boală în care mușchii pierd din masă și forță pe măsură ce trec anii), o persoană ar trebui să facă exerciții
minimum 150 de minute pe săptămână de activitate aerobică moderată. Sau 75 de minute pe săptămână de activitate aerobică mai intensă. - Nu putem miza doar pe exercițiile fizice în menținerea unei axe mușchi-creier optimă. Ce alte obiceiuri trebuie să facă parte din viața de zi cu zi, explică Coordonatorul Centrului de Longevitate Floreasca.
Practicarea sportului trebuie să devină obișnuință pentru oricine își dorește să-și păstreze nu doar mobilitatea fizică, ci și pe cea a creierului. Aceasta pentru că între mușchi și creier există o axă asemenea unei străzi cu două sensuri.
Conf. dr. Ana Capisizu, medic primar de Geriatrie și gerontologie, coordonatorul Centrului de Longevitate Floreasca din cadrul Rețelei de Sănătate Regina Maria, explică ce se întâmplă în corp atunci când facem sport și care este rețeta unei longevități sănătoase.
Doamna doctor, există o axă creier-mușchi și cum funcționează?
Da, există așa-numita axă creier-mușchi. Legătura dintre mușchii scheletici și sănătatea cognitivă a fost evidențiată în studiile de cercetare de ultimă oră. Conceptul are la bază o comunicare bidirecțională: și de la mușchi către creier, dar și de la creier către mușchi.
Concret, cum are loc comunicarea?
Această comunicare bidirecțională se bazează pe trei căi: neuronale, endocrine și metabolice. Fiecare dintre ele a fost studiată. Calea pe care cred că toată lumea o știe este calea neuronală sau a semnalelor nervoase. Acestea sunt, de fapt, modalitatea prin care noi ne putem mișca. Concret, mușchiul scheletic transmite către creier dorința de deplasare – prin intermediul receptorilor proprioceptivi – iar creierul înregistrează această transmitere a impulsului nervos. Mai departe, pe căile motorii, creierul transmite un semnal nervos către mușchiul scheletic pentru a determina mișcarea pe care acesta o face.
Dintre toate căile enumerate mai sus, cea mai sensibilă este cea endocrină. De ce?
Această cale implică molecule de glicoproteine care sunt eliberate în timpul contracției mușchilor. Ele se numesc miochine. Și ce fac aceste miochine? După ce sunt eliberate, sunt preluate de sistemul circulator și trimise, către sistemul nervos central, către creier, depășind bariera hematoencefalică. Pentru că au această capacitate.
Care sunt aceste glicoproteine cercetate și cunoscute pentru această relație dintre mușchi și sănătatea cognitivă?
Una este irizina, despre care s-a constatat că determină la nivelul sistemului nervos central – după ce trece de bariera hematoencefalică – o sporire a factorului de creștere neuronal. Acest factor are un rol foarte important în prevenirea bolii Alzheimer, de exemplu, și, în general, are un rol în angiogeneza hipocampică – adică în menținerea funcțională a zonei din creier predispuse pentru apariția bolii Alzheimer.
Cea de-a doua glicoproteină este catepsina B. S-a constatat că determină neurogeneză la nivelul hipocampului și chiar neuroplasticitate sinaptică. Aceste enzime musculare care ajung la nivelul creierului au acțiune benefică asupra sistemului nervos central, asupra celulelor nervoase. Din păcate, însă există și glicoproteine care au rol negativ în legătura dintre mușchi și creier. Este vorba despre hemopexina. Din păcate, aceasta crește amiloidul la nivel hipocampic – iar acest lucru este caracteristic dezvoltării bolii Alzheimer. Însă trebuie precizat un lucru: această hemopexină apare în momentul în care contracția musculară este de lungă durată și neprotejată prin recuperare.
Sportivii de performanță fac contracții musculare repetate de intensitate crescută. Teoretic, ar trebui ca hemopexina să se dezvolte foarte mult. Numai că, sportivii de performanță, imediat după efortul depus, au un program de recuperare bine studiat. Au echipe. Orice sportiv de performanță are o echipă în spate, care înseamnă nu numai antrenorul, cât tehnicienii de recuperare, kinetoterapeutul și așa mai departe. Fără această recuperare, hemopexina poate să fie dăunătoare sistemului nervos central.
Pe măsură ce îmbătrânim masa musculară se modifică atât cantitativ, cât și funcțional. Practic, ce înseamnă asta?
Cercetările au arătat că la fiecare deceniu se pierde între 3 și 8% din masa musculară după vârsta de 30 de ani. Iar după 60 de ani, proporția aceasta poate să fie mult mai mare, până la 20-40%. La nivelul creierului, aceasta înseamnă o eliberare mai mică de hormoni, dacă avem în vedere calea endocrină. Dar, odată cu vârsta există o consecință, în primul rând, la nivel muscular. În multe cazuri, se instalează sarcopenia, una dintre patologiile mai frecvente și asociate cu fragilitatea la vârstnici, cu căderile și chiar cu apariția tulburărilor cognitive, a demenței. Deși legătura nu este chiar bilaterală, pentru că sunt pacienți vârstnici care au sarcopenie, dar nu dezvoltă demență, pe când, invers, pacienții cu demență, în general, au și sarcopenie. Deci această legătură există: între scăderea masei musculare și, mai ales, a forței musculare și tulburările cognitive. Deci, odată cu vârsta, masa musculară scade, forța musculară scade și asta înseamnă un risc crescut de apariție a unui declin cognitiv accelerat.
În aceste condiții, ce ar fi indicat să facem și când?
Este foarte important ca, pe măsură ce înaintăm în vârstă, să încercăm să ținem sistemul muscular cât mai funcțional posibil. Adică, să nu devenim sedentari. Acesta este primul lucru pe care trebuie să-l învățăm încă din tinerețe, încă de la 30 de ani. Și anume că exercițiul fizic trebuie să facă parte din viața noastră. Și nu pentru motivația neapărat că ne dorim un corp atletic. Ci, pur și simplu, să ne gândim că trebuie să ne păstrăm masa musculară cât mai optimă pentru a putea fi funcționali fizic, dar și mental, cât mai mult timp.
Care sunt exercițiile fizice recomandate unei persoane cu vârsta peste 60 de ani?
În primul rând, exercițiile aerobice sunt cele mai recomandate pentru persoanele peste 60 de ani. Există inclusiv ghiduri de menținerea sistemului muscular în formă optimă ale Organizației Mondiale a Sănătății. Care arată că, pentru prevenirea sarcopeniei, o persoană ar trebui să facă exerciții minimum 150 de minute pe săptămână de activitate aerobică moderată. Sau 75 de minute pe săptămână de activitate aerobică mai intensă. Și să nu uităm exercițiile de echilibru și de forță musculară, care sunt, de asemenea, foarte importante pentru menținerea sistemului muscular. În aceste condiții, chiar dacă pierderea masei musculare este fiziologică, o putem încetini sau o putem menține cât mai mult timp pe un platou.
Un sistem muscular sănătos înseamnă doar activitate fizică?
Menținerea unui sistem muscular sănătos nu se limitează doar la exercițiile fizice. Pentru că unul din factorii de risc ai scăderii masei musculare și a forței musculare până la sarcopenie este stilul de viață nesănătos, este sedentarismul, este fumatul, dieta ultraprocesată. Adică sunt o serie de factori care pot conduce către perturbarea clinică și funcțională, structurală și funcțională a sistemului muscular. Și atunci acești factori de risc sunt comuni cu factorii de risc ai apariției declinului cognitiv accelerat și au la bază, ca proces biologic, inflamația cronică.
În concluzie, nu putem miza doar pe exercițiile fizice în menținerea unei axe mușchi-creier optimă.
Mai avem nevoie și de o dietă corespunzătoare, un consum moderat de alcool, să renunțăm la fumat, să avem un somn odihnitor. Pentru că somnul odihnitor permite sistemului nervos să se autocurețe de toxine prin acel sistem glimfatic pe care îl are. Și atunci, sigur că toate căile acestea despre care am vorbit la început, căile endocrine, se vor menține la standarde bune, astfel încât axa mușchi-creier să rămână pozitivă. Adică să susțină neurogeneza, neuroplasticitatea, funcția de memorie care, iarăși, este foarte importantă. Așadar, funcționalitatea nu trebuie văzută doar prin prisma sa fizică. Sigur că exercițiile fizice sunt foarte importante pentru mobilitate, mai ales pentru persoanele vârstnice. Dar mai mult de atât, e nevoie și de o mobilitate a creierului, astfel încât să putem să comunicăm, să putem avea o viață socială continuă, să avem o sănătate fizică și mentală cât mai optimă, la orice vârstă, evident.
Având în vedere că masa musculară scade, iar relația dintre mușchi și creier este dovedită științific, trebuie ca exerciții fizice să devină cât mai de timpuriu o rutină în viața noastră. Pentru că ne ajută la menținerea sistemului muscular într-o stare de sănătate conf. dr. Ana Capisizu, coordonator Centrul de Longevitate Floreasca
