Publicat:
29.09.2026, ora 13:21
Actualizat: 29.09.2026, ora 14:50
- Hagi a făcut ceea ce nu făcuse niciodată ca jucător, a marcat împotriva propriei echipe. Nimeni nu pricepe de ce a făcut asta.
De ce a titularizat jucători împotriva evidenței?
De ce a schimbat loturile și sistemele de la un meci la altul fără ca oamenii lui să știe ce joacă?
De ce a folosit fotbaliști pe cu totul alte posturi decât cele cu care sunt obișnuiți?
De ce s-a încăpățânat să facă toate nefăcutele?
Și, mai ales, de ce a ales ca laborator de experimente Liga Națiunilor tocmai când aceasta căpătase o importanță mai mare ca niciodată?
Hagi, o victimă a acestei societăți adulatoare, lașe, fricoase
Hagi alchimistul nu a transformat fierul în aur, ci fierul în rugină. Dar pentru asta nu ai nevoie de vreun mare meșter. E de ajuns să nu mai știi ce faci. Și, aici e miezul poveștii, să nu-ți spună nimeni că ai luat-o pe arătură. Laboratorul a făcut „bum!”. Regele apare printre ruinele fumegânde. E goooooool!
Hagi este o victimă. Da, da. O victimă a acestei societăți adulatoare, lașe, fricoase, incapabilă de rosti ceea ce gândește pentru a nu supăra, a nu deranja, a nu atrage dușmănia. Capul la cutie.
Nu e o surpriză. Așa am căpătat în istorie conducătorii pe care îi cunoaștem, șefii pe care îi vedem, instituțiile pe care le știm. Alternativa sunt haosul, mântuirile cosmice, dacopatia și cruci-mania. Vedem asta în scoruri. Cele de la meciurile de fotbal și cele din sondaje.
Nu poți face atâtea greșeli câte a făcut Hagi fără să te tragă nimeni de mânecă. Într-o lume normală, așa s-ar întâmpla. La noi, în cel mai bun caz contestările au fost moi, mai mult bătând șaua ca să priceapă calul.
Mulți l-au aplaudat pentru alegerile îndoielnice. „Eu nu înțeleg de ce e toată lumea pornită pe Ianis Hagi. El nu prea joacă la echipa de club, intră 20-30 de minute, n-are ritmul de joc. (…) deci cine îl poate ajuta cel mai mult? Părintele îl ajută! Atunci la ce vă așteptați, ca Gică să nu-și bage în teren copilul? A procedat corect”, a spus Eugen Trică (Fanatik). Pricepeți? Asta e ideea.
Dă-o-ncolo de națională, important e să ne ajutăm odraslele! Când, de fapt, le facem un rău. Tot ce facem și nu e corect, adevărat, cu bun simț e rău. Căci într-o bună zi se vor întoarce împotriva noastră. Și ziua aceea a venit.
„Cât să-l mai menajăm pe Hagi?”
Pot bănui stupoarea multor fani ai lui Gică. Cum a fost posibil așa ceva?! Omul în care aveau încrederea cea mai mare, pe care îl propulsaseră selecționer, starostele celei mai bune generații, creatorul de fotbaliști a dat-o rău de gard. Ce vor spune acum, cum îl vor mai cauționa?
Probabil că își torturează mintea încercând să găsească o soluție fără să cadă în penibilul absolut. Vorba unui invitat de la Digisport (în culise): „Cât să-l mai menajăm? Ne înjură lumea pe stradă că suntem niște cârpe!”.
Dar e simplu. Să-și aducă aminte că-l iubesc pe Gică. Acel sentiment e real. Suntem mulți care, indiferent de vorbele lui fracturate, nervii, subiectivismele și rătăcirile, îl iubim, așa cum i-am scris mai demult, pentru sufletul lui fierbinte și bunătatea lui funciară. Pentru entuziasm și anii în care ne ridicase pe acoperișul lumii.
Cei care nu îi spun adevărul în față îi vor răul
Dar iubire nu trebuie să rimeze cu orbire. Dacă iubești un om îi spui adevărul, oricât l-ar durea și te-ar durea. Oamenii apropiați lui trebuie să învețe să o facă, în privat dar și în public.
O spun aici direct: cei care nu îi spun adevărul în față lui Gică îi vor răul, chiar și inconștient. Și îl vor conduce docili spre prăbușire. Și apoi îl vor plânge, dar nu va mai conta, oricum țara asta nu duce lipsă de bocitoare.
Zeul a coborât de pe soclu. Gafele l-au făcut un om ca oricare altul, așa cum era firesc. E timpul ca nimeni dintre noi și voi să nu-i mai laude fabuloasa îmbrăcăminte când apare în costumul lui Adam. Dacă îl iubiți. Dacă nu, dați-i înainte!
