Cristian Geambașu Coubiș râde de noi

• Bine ne face! După ce a stat 3 ani la cotitură între Italia și România, fundașul a ales cu sughițuri România. Asta e, în lipsă de altceva e bună și amărâta asta de țară unde ai bunicii. Iar acum, băiatul se distrează, a spus-o cu gura lui că de-aia vine la echipa națională. De-abia se încheiase meciul cu Bosnia, iar el se hlizea cu Lukic.

Adaugă GOLAZO.ro la favorite

Coubiș a fost unul dintre remarcații lui Hagi după meciul cu Bosnia și Herțegovina. Tananaa! Dacă eram la modă sau la bucătărie, ziceam că gusturile nu se dispută. Varianta populară, greșită, este „nu se discută”.

Suntem însă la fotbal, la capitolul echipa națională a României. Iar când selecționerul Gheorghe Hagi remarcă un jucător după un meci foarte slab al formației de care răspunde, ar trebui ca respectivul să fi ieșit cu adevărat în evidență. Respectivul însă a jucat sub orice critică. 

Hagi nu mai are ochi nici la jucători?!

Ce să mai crezi despre Hagi acum? Că nu e vreun mare antrenor ar proba-o mai nou înfrângerile cu Suedia și cu Bosnia. Mai ales felul în care am luat bătaie accentuează prăpastia dintre declarațiile de intenții, apologia luptei pentru locul întâi și soluțiile propuse de selecționer.

Că Hagi este structural subiectiv, de asemenea știam. Ianis și ceilalți absolvenți ai fostei grădinițe de la Viitorul nu și-au ajutat educatorul la Stockholm, apoi au fost puși cu genunchii pe coji de nucă. Pe acestea toate le știam.

Dar că Hagi nu are ochi la jucători, că nu se pricepe să filtreze pepita de balast, asta nu! Un fost mare fotbalist ca el citește dintr-o privire falsul de veritabil. Andrei Coubiș nu este un fals, dar nici fotbalist. 

Remarcatul vesel

Masiv și greoi, Coubiș a fost de mai multe ori victima predilectă a incursiunilor lui Tabakovic, Mahmic sau Alajbegovic. Nici măcar nu a ieșit în evidență, pentru că și colegii de aliniament, Matei Ilie, Burcă sau Eissat au suferit aceleași daune.

Constant depășiți în viteză de adversarul direct, în 4 din 5 cazuri pe sub centrări, zero contribuție ofensivă și lipsă de coordonare venită logic din amănuntul că nu evoluaseră niciodată împreună. Lui Gică nu i s-a părut o problemă, ciudat!

Revenind la Coubiș, recent transferat în liga secundă engleză, la Lincoln City, omul a reușit să se remarce și după ultimul fluier al portughezului Luis Godinho.

De-abia încheiat meciul, băiatul nostru se hlizea cu Ivo Lukic, fostul lui coechipier de la U Cluj. Coubiș nu a avut nicio tresărire, nici măcar nu s-a ferit de camera TV, omul își manifesta buna dispoziție cu o naturalețe molipsitoare. 

Gata cu mâna la inimă în timpul imnului!

Și ce ați fi vrut să facă, vor zice unii, să joace teatru? Să joace teatru, să se prefacă supărat? Păi, dacă nu ești sincer mâhnit și rușinat, cum ar fi normal, dacă se întâmplă că nu îți pasă, măcar ai bunul simț să ajungi la cabine ca să o dai pe caterincă.

Tinerii de astăzi sunt așa, îmi șoptește un coleg. Încerc să traduc. Așa cum, adică? Dezinhibați? Nepăsători? Superficiali? Sau poate că tocmai ei tratând mai lejer viața sunt cei pregătiți pentru timpurile noastre. Și poate că noi suntem cei defecți când pretindem responsabilitate.

Dar atunci, hai să renunțăm la lozinci patriotice și la ținut mâna la inimă în timpul intonării imnului. Nu vine nimeni la națională pentru că moare de grija tricolorului! O mai fi pe acolo, pe la câțiva, și vreo tresărire patriotică la „Deșteaptă-te române!”, dar toată lumea, fără excepție, face o chestiune lucrativă din convocare.

O chemare la națională este suport pentru agentul jucătorului să negocieze un contract mai bun sau un alt contract la altă echipă de club. 

Dreptul la o bere rece

Fotbalistul profesionist de prim-plan este altceva decât inginerul, economistul, IT-istul sau Dorel care dă cu ascuțitul.

Atunci când îmbracă tricoul naționalei, fotbalistul devine vehiculul unui simbol. Vedeți cât de responsabil tratează naționala jucătorii marilor puteri fotbalistice și faceți o paralelă cu vorbele goale mestecate de-ai noștri.

Dorel își câștigă dreptul la o bere rece dacă nu a tăiat vreun cablu electric cu cupa basculantei, Andrei Coubiș pentru o deposedare reușită e aclamat de zeci de mii de oameni. Luni seară nu a fost cazul. Nici de zeci de mii de oameni în tribune, nici de deposedări.

Coubiș, flăcăul zdravăn transformat în jalon al lui Tabakovic, a ales să se hlizească. Doar el știe de ce. De ce nu? După ce a stat la cotitură vreo 3 ani între Italia și România, a ales cu sughițuri România. Iar acum „se râde”. Bine ne face!