Dan Udrea De ce tace și se ascunde Burleanu?

• O imagine care arată lașitatea principalului responsabil de dezastru: șeful FRF s-a strecurat și a fugit de ziariști după eșecul cu Bosnia.
• La succese e bine să privești pe geam, la mulțime! La insuccese trebuie să te uiți în oglindă. Burleanu refuză oglinda, tace și fuge cu liftul la subsol. E nedemn ce face, dar de ce face ce face?

Adaugă GOLAZO.ro la favorite

Hagi e vinovat de umilința cu Bosnia, de eșecul cu Suedia și de experimentele pe care le-a încercat.

Omul și-a asumat deschis totul. A venit în fața presei, a acceptat întrebările și a spus: puteți să mă faceți în orice fel, merit, eu am greșit!

Sportivii mari își asumă eșecurile

Hagi a fost un imens fotbalist, iar sportivii care ajung în vârf, mai devreme sau mai târziu, realizează că eșecul, când se va produce, trebuie asumat în fața tuturor. Fiindcă e primul pas corect pe care îl faci pentru a îndrepta lucrurile, dar și pentru a le arăta oamenilor că ești onest. Și cu tine, dar și cu ei.

Acest text însă nu este despre Hagi, ci despre cel responsabil de dezastrul echipei naționale. Nu doar cel de acum, ci de ani și ani de zile.

Calificările noastre sunt excepțiile de la o regulă care spune că Mondialul ne-a exclus, iar o echipă precum Bosnia ne bate de 3 ori într-un an și jumătate.

Președinții noștri de Federație nu-și asumă nimic

Numele responsabilului: Răzvan Burleanu! E președintele unei Federații, al cărui principal scop e echipa națională. Nu dezvoltarea fotbalului de masă, așa cum tot încearcă să ne convingă.

Nu, acest rol e al statului. Tu, ca Federație, trebuie să construiești o echipă națională, cu care să rezoneze o țară întreagă și care să fie locomotiva a tot ce înseamnă fotbal românesc.

Până la urmă, nu neapărat eșecul de luni e cel care ne revoltă cel mai tare, ci faptul că președintele FRF fuge de răspundere. După meciul cu Bosnia a coborât la vestiare, după care, exact ca un personaj care vrea să ascundă ceva sau care se ferește să dea ochii cu cineva, s-a strecurat rapid prin spatele ziariștilor de la zona mixtă, după care a urcat în lift și a plecat.

Întrebarea e de ce și de cine fuge Burleanu? Un președinte, că e de țară, de companie, de bancă, de asociație sau de federație, e primul vinovat de eșec. Nu poți să vii, de 12 ani, să ne explici că ai făcut totul bine, că selecționerii sunt vinovați, că n-avem jucători de valoare, că publicul creează probleme, că la cluburi nu e managementul care trebuie. Și că tu, ca șef, n-ai nicio vină, nici o responsabilitate.

Nu bunăstarea financiară a FRF e scopul final, ci progresul echipei naționale

Burleanu repetă la toate conferințele de presă că a mărit bugetul FRF de 3 ori față de cum îl lăsase Mircea Sandu. Și? Bunăstarea FRF și a salariaților de la Casa Fotbalului e motto-ul administrației Burleanu?

E ca și cum un prim-ministru ar veni să explice populației, care suportă taxe și inflație, că țara și economia merg bine din moment ce miniștrii și secretarii de stat o duc mai bine. E un nonsens.

În 2014, când s-a produs schimbarea, am crezut că am scăpat de ceea ce suportasem timp de peste două decenii. Și anume: tupeul celor care conduceau FRF, care ne sfidau la fiecare eșec, nu-și asumau niciodată nimic, erau agresivi, conduceau doar în interes personal și nu acceptau niciodată că au greșit.

Hagi exploda de nervi, Burleanu se furișa în lift

Nimic nu s-a schimbat. Nimic! În timp ce Hagi se zvârcolea la conferință și mai avea puțin și exploda încercând să explice ce erori a comis, dar și ce e de făcut de aici înainte, un președinte se furișa, la doar câțiva metri distanță de sala în care vorbea Gică, prin spatele ziariștilor sperând ca ușile liftului să se deschidă mai repede pentru a pleca.

A coborât la subsol, acolo unde a coborât și echipa națională cu el în fruntea Federației.

Fuga de responsabilitate nu poate fi însă bifată la nesfârșit. Va veni un moment în care Burleanu va deconta totul. Așa cum el și prietenii lui de la UEFA, în frunte cu Ceferin, speră să-l schimbe pe Infantino, fiindcă „șeful FIFA conduce dictatorial și nu în interesul fotbalului”, așa și noi sperăm ca la un moment dat să avem un președinte care să realizeze că reperul valoric al unei Federații e dat de echipa națională, nu exclusiv de buget.

Dar, mai presus de toate, ne-am dori un președinte demn, nu unul care fuge la eșec, se ascunde și trage cu ochiul pe geam, la mulțime, dar refuză oglinda!