Publicat:
28.09.2026, ora 23:47
Actualizat: 28.09.2026, ora 23:50
- Încă un meci rușinos al naționalei României. 2-4 cu Bosnia și Herțegovina după un nou experiment ciudat al selecționerului.
- A confiscat Hagi echipa națională pentru viziunile lui stranii despre fotbal? Sau poate că râde de noi. Nu suntem noi bufonii regelui căruia îi cântăm mereu în strună?
Dacă a vrut să ne șocheze, a reușit. Dacă a crezut că îi va șoca și pe bosniaci, s-a înșelat. De Hagi zic.
Sergey Barbarez cu costumul lui împrumutat parcă de la bunicul (nu că al nostru era mai elegant!) este însă vulpoi bătrân, care știe meserie. Și-a dus echipa la Mondial și nu vrea să inventeze alt fotbal.
Și când tu, Barbarez, primești astfel de cadouri, adică o echipă cu 4 plus 1 fundași centrali, deci fără nici un jucător de bandă, când 9 dintre românii care au intrat pe teren la București sunt alții decât cei care au jucat la Stockholm (Solna), când portarul Ionuț Radu doarme cu gândul la galițienii lui de la Celta, atunci lucrurile se simplifică din start.
Un bun antrenament. Pentru ei
Golurile lui Gigovic, Muharemovic, Tabakovic și Mahmic au semănat cu finalizarea unor scheme de antrenament în condiții moderate de adversitate.
Băieți zdraveni și ei, Eisat, Matei Ilie, Burcă și Coubiș au intrat la apă sub detenta bosniacilor, iar golul lui Bîrligea nu a avut decât rolul să întrețină iluzia că ai noștri ar putea intra în meci. Nu au intrat nici un moment!
Schimbările lui Hagi de la pauză, Cicâldău și Louis Munteanu în locul lui Olaru, insignifiant ca de obicei la națională, și Mihăilă (ce decepție!) au adus ceva prospețime, dovadă și golul frumos al mijlocașului Craiovei, după o deviere cu noroc care i-a adus mingea pe bombeu.
S-au terminat amicaleleee!
Diferența a fost mai mare decât o arată acest 2-4. Bosnia pasează ca o echipă de top, fără să fie una. Bosnia are calmul și intensitatea celor care joacă la echipele lor, chiar dacă nu toate de prima mână. Oricum, dacă punem în oglindă loturile și aici ieșim mai rău.
Dincolo de ironii, rămâne întrebarea. Cum a gândit meciul Hagi? De ce dă senzația că este în continuare într-un lung proces de cunoaștere a jucătorilor? Noi îi putem striga că s-au terminat meciurile amicale, dar nu de noi ține el cont.
Dar de cine ține? Nu cumva de nimeni? Nu cumva naționala României a devenit laboratorul de experimente al lui Hagi cel posedat de demonul fotbalului?
Despre responsabilitate
Exceptând o mână de ziariști, toată lumea se poartă cu el cu mănuși și cu o atitudine de subordonare implicită. Îi suntem pe mai departe recunoscători pentru ce a făcut ca jucător, dar oricât de rege este el, uns astfel tot de servilismul nostru natural, funcția de selecționer îl face pe el dator față de noi.
Așteptam de la selecționerul Hagi altceva decât fantezii de cavaler tomnatic al meseriei. Joacă, domnule, la rezultat, încearcă să-i schimbi condiția de echipă mică! De aceea ai fost numit, nu să revoluționezi fotbalul cu fotbaliști de calitate discutabilă.
Hagi are o responsabilitate față de naționala care i s-a dat pe mână. Nu naționala îi este datoare să-și satisfacă poftele. Deocamdată, Hagi nu arată că merită onoarea care i s-a făcut atunci când i s-a încredințat naționala.
