Publicat:
29.09.2026, ora 12:57
Actualizat: 29.09.2026, ora 12:58
- După eșecul sufocant cu Bosnia Herțegovina, pare foarte devreme în mandatul abia încredințat lui Hagi pentru ca FRF să fie dispusă să ia decizii bruște.
- Dar, pe de altă parte, „stilul împăciuitorist” al lui Burleanu e și el prea mult.
Față de meciul cu Suedia, Hagi a început cu 9 jucători noi partida cu Bosnia și Herțegovina: Burcă, Ilie, Eissat, Screciu, Dragomir, Olaru, Stanciu, Bîrligea, Mihăilă.
Ca să intre ei, au ieșit: Drăgușin, Ghiță, Rațiu, R. Marin, Băluță, Bancu, I. Hagi, Man, Munteanu.
O asemenea schimbare de linii se petrece, de regulă, în câteva situații.
Fie când îți menajezi titularii, pentru că meciul în sine nu e vital. Nu suntem în acest caz.
Fie când echipa a fost „praf” la jocul anterior și vrei să produci un șoc. De discutat dacă se aplică. Nu jucaserăm bine cu Suedia unde am pierdut cu 1-2, dar am jucat mai prost cu Bosnia și Herțegovina și am încasat 4-2.
Mai e o situație când faci schimbările cu toată banca, precum la hochei: când te găsești, ca antrenor, în căutarea unei formule. Aici apare o problemă.
Cum făcea Mircea Sandu în aceste situații
Hagi a început al doilea său mandat la echipa națională, ca antrenor. La primul mandat, șef al FRF era Mircea Sandu. El l-a numit pe Hagi, el l-a determinat apoi să plece.
Despre Sandu se pot spune multe, dar cel puțin două lucruri le-a urmărit consecvent în președinția sa. Ambele, foarte importante.
Primul: Sandu n-a vrut ca Steaua și Dinamo, polii de forță de atunci, să domine Federația.
Al doilea lucru: el a solicitat antrenorilor echipei naționale să nu facă experimente și să ajungă relativ repede atât la rezultate, dar mai ales la un lot stabil.
Președintele FRF nu ezita să „pună presiune” pe antrenor când sesiza că naționala devine câmp de teste. Mircea Sandu nu o făcea agresiv, în stilistica lui Gigi Becali, dar era ferm: spunea public, în conferințele de presă, că echipa reprezentativă nu se conduce prin încercări repetate, la nivel de masă, ci prin selecții stabile și alegeri chibzuite, care să ducă undeva.
Stabilizarea unui 11 de echipă era o strategie a FRF, nu o alegere a antrenorului.
Pentru că să ai la echipa națională o formulă care să nu oscileze mult e o veche condiție a succesului. Iar Hagi o știe direct din teren: echipa națională condusă de el în calitate de jucător se poate rosti și după 20 de ani „pe de rost”, închizând ochii, de către aproape toți microbiștii 35+.
Mingea e la Burleanu
Ce va face Răzvan Burleanu? El are acest complex față de „Generația de Aur”. Dar una e să respecți ideea că nimeni nu poate produce rezultate în câteva luni și altceva e să taci de fiecare dată.
Un fotbal nu se conduce doar prin decizii „de final”, ci și prin apariții „de parcurs”.
Până la urmă, o fi haos la „națională”, dar care e concepția de la FRF despre „națională”? Prin reprezentativitatea ta, prin cerințele tale, ca președinte de instituție arăți oamenilor unde vrem să ajungem cu echipa aceasta. Asta, dincolo de vorbele în general de lemn, Burleanu & team nu ne-au spus.
Planificarea, vorba unui strateg din SUA, nu câștigă niciun război. Dar fără planificare le pierzi pe toate. Pentru că organizarea obiectivului îi face mai ordonați și mai conștienți pe antrenori, pe fotbaliști, pe suporteri.
Care e planul FRF? Fără un plan acolo, sus, e greu de ajuns și la poartă.
