Radu Naum Revolta lui Lucescu

• Mircea Lucescu spune Steaua în loc de FCSB. De câte ori poate.
• Nu e singurul care face asta, dar el e picătura care a umplut paharul celor de la clubul Armatei.

Știrea că selecționerul va fi dat în judecată de CSA a creat emoție. Nu a fost, însă, surprinzătoare. E o bătălie veche, amară și înverșunată.

O situație asemănătoare cu a țării împotriva naționalei căreia am jucat în câteva rânduri, Macedonia de Nord. Care ar fi vrut să se numească, simplu, Macedonia, dar opoziția Greciei a dus la tot felul de variante bizare de nume.

Într-o vreme a fost cunoscută, și ea, după o serie de inițiale, FYROM, ceea ce părea mai degrabă denumirea unui produs oarecare decât a unui stat. Lumea are ciudățeniile ei. Și, vorba lui Caragiale, noi să n-avem faliții noștri?

Frontiere incerte, zone gri

Cazul Lucescu e exemplar. O autoritate a fotbalului românesc folosește numele de Steaua pentru a desemna FCSB în mod intenționat. E o revoltă.

Omul acesta a cunoscut o ordine clară a fotbalului românesc, lumea de pe vremea SUA și URSS, știai cine, ce e, cu cine te lupți și, mai ales, știai să-ți numești aliații și dușmanii.

Era o lume clar împărțită, în care Steaua era Steaua, Dinamo era Dinamo, Craiova era Craiova și așa mai departe.

Pe Lucescu, ca și pe mulți alții, îl enervează această atomizare, această fragmentare a entităților, aceste frontiere incerte, zone gri, conflicte înghețate care caracterizează planeta azi și care se întind la noi până în prăselele societății. .

El știe, de asemenea, că astfel de războaie naționale nu ajută deloc națiunea fotbalului, că oamenii ajung să se despartă de pasiunea lor când nu mai au imaginea clară a obiectului pasiunii, iar străinii renunță să mai înțeleagă ceva, folosesc calea cea mai simplă. N-au chef de prostiile noastre. Pentru ei, FCSB e continuatoarea Stelei, rămâne doar ca justiția română, care a spus altceva, să-i urmărească la Curtea de Justiție Europeană.

Glumesc. Pe site-ul UEFA scrie că FCSB a câștigat Cupa Campionilor Europeni. Te bufnește râsul. Sau plânsul.

O societate slabă

Cu toții, inclusiv selecționerul, trebuie să înțeleagă că acesta e rezultatul unei societăți slabe care nu a știut să se apere de prădători.

Steaua a fost dinamitată din interior, cu sprijinul tuturor, inclusiv a Armatei care, după ani și ani, și-a adus aminte că i s-a luat ceva din gestiune fără știrea ei, bine, Doamne iartă-mă!, că n-a fost vreo fregată sau un regiment de tancuri.

Națiunea stelistă, ca și națiunea română, a fost făcută franjuri tocmai de cei care ieri și astăzi se proclamă mari naționaliști. Și chiar sunt. Doar că sub lozinca „statul sunt eu”.

Balint vs Pițurcă

Apoi a venit revolta lui Gabi Balint. El e unul dintre cei rătăciți în tranzacție. El și cu alții au creat o operă care acum e măscărită în fel și chip. Gabi a scos paloșul și a început să taie liniștit, ardelenește, în toate direcțiile. Nimeni nu a ieșit neatins.

El e de partea CSA Steaua pentru că emblema aceea îl reprezintă și pentru că nu aprobă metodele patronului FCSB, dar afirmă că Steaua din liga a doua ar putea dispărea.

Vede că entitatea de acolo a fost creată pentru a-l deposeda pe enervantul, grobianul, agresivul Becali de identitatea echipei istorice și nu pentru a face performanță.

Or, dacă Steaua nu face performanță, atunci ce face? Balint spune despre Pițurcă, Păunescu și Becali că au făcut lucruri ilegale și că Armata n-a făcut multă vreme nimic.

De fapt a făcut. I-a dat lui Becali un teren mustind de bani potențiali în schimbul altuia situat unde a înțărcat dracu’ copiii. Și i-a luat sigla și numele Stelei destul de târziu ca să fie prea târziu.

FCSB a rămas Steaua pentru mulți. Dacă acțiunea inițiată la jumătatea deceniului trecut ar fi avut loc imediat după preluarea echipei, în 2003, ar mai fi fost la fel?

Răbufnirea lui Lucescu a ajuns reprezentativă. Există un curent care s-a săturat de această entitate dublă și absurdă. Numai că a te arăta deranjat nu e de ajuns.

Lucrurile vor continua la fel. Nimeni nu vede binele mai mare. Gigi ține clubul de gât ca pe popii pe care îi duce la Athos. Armata ține echipa într-un bardo al fotbalului, nici vie, nici moartă.

Viețuim în Republica absurdului. Să nu ne plângem. Dormim cum ne-am așternut. Dormim duși.