- La Belgrad, Tănase a oferit o lecție de personalitate. Din păcate, prea puțini fotbaliști și fani o înțeleg
- Decarul campioanei merită aplaudat pentru că a refuzat să se umilească în fața suporterilor
O înfrângere într-un meci de fotbal trebuie să rămână o înfrângere, nu un motiv pentru care fotbaliștii să fie nevoiți să îndure orice din partea suporterilor.
Joi, după terminarea meciului cu Steaua Roșie Belgrad, în care FCSB a pierdut după o prestație jenantă, jucătorii au mers în fața fanilor. Unii dintre aceștia au făcut ce fac de regulă ultrașii prin zona Balcanică a Europei. Au trecut la amenințări și la îndemnuri de genul: „Hai, dezbrăcați-vă de tricouri, că nu le meritați!”.
E la modă așa ceva. Am mai văzut scena și prin Bulgaria, prin Serbia, dar și prin România. Aduceți-vă aminte cazul Sorescu!
Florin Tănase însă i-a înfruntat pe fani: „Ce să faceți cu tricourile?! Hai, terminați cu chestiile de genul ăsta!”.
Replica fermă a decarului roș-albaștrilor a oprit avansarea spre o scenă penibilă: fotbaliștii să fie dezbrăcați de spectatori, într-o scenă care ar fi semănat mai degrabă cu pedepse demne de secolele trecute!
Bravo lui Tănase! Nu e simplu să înfrunți pornirile războinice ale unor fani deja furioși din cauza meciului. El a făcut-o, însă sunt puțini ca el. Pentru că e nevoie de curaj, dar mai ales de personalitate.
Câți alți fotbaliști ar fi procedat la fel și câți s-ar fi grăbit să rămână la bustul gol, doar din dorința de a le închide gura contestatarilor și de a scăpa de cine știe ce alte gesturi sau cuvinte reprobabile venite din tribună?
Exemplul lui Tănase trebuie să fie preluat
Nu e prima dată când Tănase are demnitate. Au fost cazuri în care la flash-interviurile de după meciuri critica în mod direct deciziile lui Becali. Da, e un jucător realizat din punct de vedere financiar, însă nu lipsa banilor e cea care face diferența atunci când unii acceptă să se umilească, ci lipsa demnității.
Ultrașii vor avea mereu pretenția că după eșecuri au dreptul să fie stăpâni de oameni și să-i trateze ca pe niște sclavi: să-i înjure, să arunce în ei cu diverse lucruri, să-i dezbrace, să-i amenințe.
Tocmai din acest motiv, exemplul lui Tănase trebuie să fie preluat și de alți fotbaliști de aici înainte. Când printre jucători vor fi mai mulți Tănase, apucăturile demne de preistorie ale unora din peluze vor începe să se demodeze și apoi să dispară.
Și atunci, înfrângerea va provoca doar ce trebuie să provoace la fotbal: supărare, frustrare, dezamăgire. Nu și batjocură la adresa jucătorilor.