- „Frații ortodocși” au făcut un meci slab, în urma căruia se adâncește deriva FCSB-ului. Un impresar îl remarcă totuși pe Olaru. Dar nu numai el. Adevăr sau minciună?
Întâlnirea dintre frații ortodocși a avut atributele unui post negru. Uriașul banner „Orthodox Brothers” afișat de scenografia galeriei Stelei Roșii (<coregrafia> cum insistă mulți să o denumească, deși coregrafie, dragi brothers, înseamnă potrivit Dex.online «Ansamblul pașilor și figurilor ce compun un dans sau un balet») anunța o luptă dreaptă și frumoasă între frați întru credință. N-a fost să fie.
Sfârșitul „pohtelor”
Am văzut un meci ponosit între o formație sârbă altădată strălucitoare, azi mediocră, cu un singur sârb în echipă, și o echipă românească într-o derivă care poate anunța sfârșitul erei pohtelor ce le-a pohtit voievodul din Pipera.
Iar sechestrul acesta pus pe credință de o activitate la bază atât de impură și imorală cum e fotbalul dăunează grav tocmai credinței.
Joc după ureche. Urechea nu mai aude bine
FCSB și-a continuat și la Belgrad călătoria spre nicăieri. Îi dau dreptate lui Emil Grădinescu, care spunea la microfonul Prima Sport că una dintre problemele roș-albaștrilor este lipsa de calitate a jocului pozițional. Jocul pozițional se lucrează și se antrenează, iar asta nu se întâmplă la FCSB, susține Emil.
De ce se întâmplă asta, știm amândoi laolaltă cu un popor de microbiști. Anulați profesional și complici la amestecul lui Becali în treburile echipei, Charalambous și Pintilii au observat că merge și așa. Fără implicare, fără răspundere. Fără efort profesional. Cât este acolo nepricepere și cât lasă-mă să te las, nu știm.
Dar e clar că FCSB arată ca o echipă care joacă după ureche. Una care din păcate nu mai aude bine. Nu ritm, nu răutate în joc (un singur cartonaș galben tot meciul de la Belgrad, cine credeți!?, Olaru), nu inteligență, nu imaginație, nu atenție. Nimic. Doar o plictiseală colorată de ultimul tatuaj de pe ceafa lui Bîrligea.
Cum a jucat de fapt Olaru
Există însă și vești bune. Am văzut că domnul impresar sârb Zvonko Milojkovic a fost foarte mulțumit de prestația lui Darius Olaru.
În special pentru că mijlocașul de 27 de ani nu s-a mai tăvălit pe gazon la fiecare contact cu adversarul. Asta e o performanță, subliniază vecinul comerciant de fotbaliști. Păi, da. De aceea, impresarii „din Top 5 campionate” au fost plăcut impresionați de ce anume au văzut, susține Milojkovic.
Nefiind impresar, nici sârb, nici din Top 5 campionate, și având o părere diferită privind jocul lui Olaru, am consultat fișa statistică a acestuia ținută de site-ul de specialitate Flashscore.
Vești proaste de această dată. Olaru are a 4-a cea mai proastă notă a echipei, 6,2, mai rău punctați decât el fiind doar Bîrligea cu 5,7, „Tavi” Popescu, 6,1, și Juri Cisotti, la fel, 6,1.
Pe parcursul celor 74 de minute cât s-a aflat pe teren, Olaru a avut 49 de atingeri ale mingii, foarte puține adică, a dat 38 de pase dintre care doar 30 precise (79% procentul de reușită este considerat slab în fotbalul Top 5 campionate, unde ar vrea să-l trimită impresarul sârb), a comis numai 2 faulturi și a reușit totuși să ia un cartonaș galben, nu a șutat la poartă, nu a reușit nicio deposedare, a ratat cele 2 tentative de centrări. Nu a făcut niciun dribling. Pe bune, bro?
Complotul cifrelor?!
Dacă așa arată fișa tehnică a unui fotbalist remarcat de mai multă lume la Belgrad, e limpede că ori nu ne pricepem, ori că cineva încearcă să ne vândă un produs contrafăcut la suprapreț.
Sofascore, un alt site specializat și foarte prizat acum, îl notează cu 6,4 pe Olaru în baza unor statistici similare cu cele ale Flashscore. E un complot al cifrelor sau o mistificare în formă continuată? Știți bine care e răspunsul, orthodox brothers.
Greu de privit
La fel de greu de privit ca jocul FCSB-ului a fost prestația lui Miodrag Belodedici la scurtul interviu de după meci.
Intrai în pământ de rușine tu, admirator al marelui fundaș de odinioară, văzând cum se chinuie Belo al nostru și al lor să lege două cuvinte.
Întrebare. De ce nu a reușit FCSB să obțină un rezultat bun. Răspuns. Pentru că nu a reușit. Și a jucat în inferioritate. Poftim? Noapte. Cade cortina, el zâmbește. E un spectacol pe care nu îți dorești să-l vezi.