Publicat:
24.11.2025, ora 17:30
Actualizat: 24.11.2025, ora 17:46
- Lui Mircea Lucescu îi place, a spus-o fără echivoc. Dacă afirmi altceva riști să devii ridicol.
- Chiar este totuși israelianul cu mamă româncă din Dorohoi ce ne trebuie la națională? Fiindcă efortul de a-i crește cota este.
Nu o ducem formidabil în materie de naturalizări în sport. La fotbal, dar nu numai. Spune asta ceva despre noi? Că suntem cum? Tradiționaliști? Conservatori, neincluzivi? Un pic sau mai mult rasiști?
Ori că pur și simplu nu avem cultura aceasta a importului de sportivi străini, cărora peste stratul de vopsea tricoloră să le căutăm genealogii românești, ducându-ne departe în timp, la moși-strămoși?
Pe stil vechi
Naturalizările sunt o practică obișnuită la alții. Echipele de tenis de masă ale principalelor țărilor europene au devenit un soi de China Town în care se servește la greu topspin.
În schimb, fetele și băieții noștri continuă, cu performanțe, pe stil vechi. Eliza Samara, Bernadette Szocs, Ovidiu Ionescu și Eduard Ionescu probează că se poate și altfel.
Nu știu cum se vede din afară tipul acesta de disidență (rezistență?). Probabil că nu foarte bine. Deocamdată nu e un delict să ai în naționala țării sportivi născuți și crescuți chiar în țară.
Akdag chiar era o miză
O introducere lungă pentru a vorbi despre fundașul de 20 de ani Lisav Eissat. Lungă, dar cred că necesară.
Este important și modul în care ne raportăm la naturalizări. Cu Camora nu ne-a ieșit, l-am făcut cetățean român când avea deja aproape 34 de ani.
Altă încercare după vreo 4 ani. Selecționer la naționala U21, Daniel Pancu l-a preferat pe Umit Akdag și l-a neglijat pe Lisav Eissat. Akdag era o miză, arăta lucruri mai mult decât interesante.
Ulterior, lămurit probabil de intențiile turcului, Mircea Lucescu îl promovează pe Lisav Eissat cu o insistență de care alții nu au beneficiat.
Ambiguitatea care explică
Akdag este născut la București din părinți turci, putând alege să joace ori pentru România, ori pentru Turcia. Ambiguitatea întreținută de actualul jucător al Alanyaspor duce cu gândul că preferă a doua variantă. Nu poți să îl acuzi.
Pentru România, ar fi însă un jucător mai mult decât necesar. Fotbalul care i-a dat pe Dinu, Sătmăreanu II, Ștefănescu, Sameș și Belodedici nu mai are decât umbre de fundași centrali.
Sobrietatea, tehnica și curajul de a-și asuma inițierea acțiunilor ofensive îl recomandau pe Akdag ca variantă imediată în centrul liniei defensive a naționalei care se bate încă pentru un loc la Mondialul din 2026.
El vrea. Noi vrem?
Lisav Eissat este născut din tată arabo-israelian și mamă româncă din Dorohoi și își dorește să joace pentru România. O spune răspicat în limba engleză, dar nu contează. Crescut la academia lui Maccabi Haifa, Eissat a fost împrumutat la puțin cunoscuta Hapoel Hadera.
Genul de fundaș masiv, reconvertit din grămada de rugby, inclusiv cu ceva țesut adipos la purtător, cam așa arată pe teren cel selecționat și folosit deja de două ori de Mircea Lucescu. În amicalul cu Moldova și în cvasi amicalul cu San Marino.
La Mechelen?!
Nu foarte estetic în deplasare și precipitat în prezența mingii, uneori parcă la limita amatorismului, Eissat nu are reputația unui fundaș sigur nici în presa din țara natală.
O parte a aceleiași prese, „Sport 5”, vehiculează însă ideea că noua feblețe a selecționerului român ar fi avut o ofertă de transfer de la Mechelen în vară. Pe care ar fi refuzat-o, acum cota lui crescând amețitor. Să vezi și să nu crezi!
Pariul
Din efortul concentrat de promovare insistentă a tânărului fundaș central face parte mi se pare și pretinsa intenție a FCSB-ului de a-l transfera.
Strecurată abil, „știrea” circulă nestingherită în spațiul online. E clar că jucătorul și-ar dori, cine n-ar vrea să salte de la Hapoel Hadera la FCSB, cu meciuri în grupa gigant de Europa League?
Doar că dinspre FCSB nu vine nicio confirmare a interesului pentru Eissat. E ceva care miroase a făcătură în toată povestea, context creat tocmai de insistența lui Mircea Lucescu. Care nu s-a mărginit să-l cheme la lot și să-l titularizeze, ci l-a și lăudat. Presa noastră deja îl numește „pariul lui Lucescu” pe Eissat.
În opoziție cu patriarhul
„Mi-a plăcut foarte mult Eissat ăsta, care are 20 de ani. (...) Misiunea mea e să fac o echipă puternică (n.red., nu să califice echipa la Mondial?), din păcate nu am jucătorii tineri pe care mi i-aș dori. Sper să-l văd pe Eissat în campionatul României”, a spus Mircea Lucescu, despre Eissat, la finalul meciului cu San Marino. Țup la FCSB!
A contesta priceperea lui Lucescu de a descoperi și șlefui diamante din jucători necunoscuți pare o nebunie. Iar cei, puțini?, care credem că Eissat e un jucător modest, riscăm să părem ridicoli în opoziție cu patriarhul. Hai să părem, fotbalul este totuși o activitate democratică!
