Destin! Ultimii cinci eroi ai Campionatelor Europene de fotbal

• Campionatele Europene de fotbal au fost întotdeauna scena ideală a fotbaliștilor pentru a-și etala valoarea, în tricoul echipei naționale, sub presiunea a milioane de gânduri și sentimente.

Au trecut, deja, 16 ediții de turneu final, iar de fiecare dată eroii au fost alții.

Acum, când EURO 2024 a avut câteva meciuri interesante, e momentul să ne amintim cine au fost ultimii cinci jucători care și-au pus definitiv amprenta asupra turneelor finale recente.

EURO 2020 (Europa): Gianluigi Donnarumma (Italia)

Ediția cu numărul 16 a fost una atipică. S-a disputat în 11 țări, printre care și România, și s-a disputat în anul 2021, din cauza problemelor pricinuite de pandemia de COVID-19.

Italia a reușit să mai surprindă încă o dată asistența prin determinarea și ambiția jucătorilor săi. Chiar dacă prea puțini îi vedeau cu șanse reale la cucerirea trofeului suprem, italienii lui Roberto Mancini au făcut un turneu final memorabil.

Cel mai important jucător al Italiei a fost portarul celor de Gianluigi Donnarumma, cel care avea să se dovedească „îngerul păzitor” al Squadrei Azzurra pe toată durata turneului.

Media golurilor per meci la turneul final a fost de 2,78, însă „Gigio” a reușit prin evoluțiile sale să fie mereu sub medie. În plus, UEFA l-a desemnat cel mai bun jucător al turneului, fiind primul portar care primește această distincție

• Finala EURO 2020: Italia – Anglia 1-1 (Bonucci 67/ Shaw 2), 3-2 pen. (Au marcat Berardi, Bonucci, Bernardeschi/ Kane, Maguire. Au ratat Belotti, Jorginho/ Rashford, Sancho, Saka.

EURO 2016 (Franța): Eder (Portugalia)

Fără dar și poate, eroul Campionatului European din 2016 a fost un atacant născut în Guinea-Bissau, pe nume Ederzito Antonio Macedo Lopes, sau pe scurt ”Eder”.

Atacantul a optat să evolueze pentru național Portugaliei la nivel internațional și a devenit cel mai bun prieten al lui Cristiano Ronaldo, după ce i-a împlinit acestuia cel mai mare vis din cariera de fotbalist: cucerirea unui trofeu important (european sau mondial) alături de naționala Portugaliei.

Eder, un fotbalist nu foarte important pentru naționala Portugaliei, de lot, dar nu cu pretenții la postul de titular, avea să devină erou național după ce a marcat unicul gol al partidei din finala EURO 2016, contra Franței, chiar pe terenul „Cocoșului Galic”.

Fără Cristiano Ronaldo din minutul 25, când s-a accidentat și nu a mai putut continua partida, portughezii , ajutați și de un Rui Patricio în zi de grație, au fost nevoiți să facă față, cumva, tăvălugului inițiat permanent de Antoine Griezmann, Olivier Giroud sau Paul Pogba.

În minutul 79, selecționerul Portugaliei, Fernando Santos, face schimbarea care avea să-l ridici pentru totdeaunea pe piedestal: Eder, în locul lui Renato Sanches.

Finala a intrat în prelungiri. În minutul 109, de nicăieri, când Portugalia părea vlăguită, Eder primește un balon la 25 de metri, înconjurat de cinci adversari, trage năpraznic pe jos, în dreapta unui Hugo Lloris neputincios, iar tabela era deblocată.

Au urmat aproape 15 minute de disperare pentru întreaga Portugalie, însă fluierul final a luat de pe umeri greutatea insuportabilă. Cristiano Ronaldo, în lacrimi. Portugalia, campioană europeană pentru prima dată în istoria sa.

• Avea să fie singurul gol marcat de către Eder la turneul final.
• Cinci goluri a marcat Eder în cariera sa la echipa națională a Portugaliei.
• Finala EURO 2016: Franța – Portugalia 0-1 (Eder 109)

EURO 2012 (Polonia și Ucraina): Mario Balottelli

A 14-a ediție a Campionatului European a scos în evidență, o dată-n plus, una dintre cele mai valoroase echipe naționale din istorie – Spania – construită pe scheletul celor două echipe care dominau fotbalul intercluburi european, în acel moment, Barcelona și Real Madrid.

Spania devenea prima țară care reușea să-și apere trofeul cucerit cu patru ani înainte. Și nu oricum, ci printr-o prestație extraordinară. Cu o calitate mult superioară celorlalte echipe angrenate în competiție.

În ultimul act, Spania o desființa pe Italia, scor 4-0. Totuși, eroul turneului final din acel an a venit din tabăra învinșilor: Mario Balotelli.

Italia și-a întrecut toate așteptările la EURO 2012. Cu o generație în plină schimbare, fără starurile din trecut, peninsularii veneau fără mari speranțe în Polonia și Ucraina și plecau cu capul sus, cum nu se așteptau vreodată.

După primele două jocuri din grupă: 1-1 cu Spania (Fabregas 64/Di Natale 61) și 1-1 cu Croația (Pirlo 39/Mandzukic 72), Italia era în pericol de eliminare. Trebuia să învingă neapărat Irlanda!

Cu toate acestea, Italia s-a impus, scor 2-0 (Cassano 35, Balotelli 90), și a avansat în fazele eliminatorii. În „sferturi”, Italia a trecut la lovituri de la 11 metri de Anglia (penalty transformat de Balotelli).

Apoi, a venit meciul din semifinale în care talentatul. dar capriciosul atacant Mario Balotelli a învins-o de unul singur pe Germania, cea care avea să devină campioană mondială peste doi ani, grație unor execuții „de pe altă planetă”.

La acel meci, Balotelli și-a dat jos tricoul și s-a încordat pentru a arăta cine este „șeful” pe teren. Un moment memorabil pentru întreaga istorie a Campionatelor Europene.

În finală, Italia nu a avut nicio șansă împotriva Spaniei (0-4), însă misiunea era îndeplinită cu succes. Din nou, Squadra Azzurra depășise toate așteptările.

Cel mai bun jucător al turneului a fost desemnat Andres Iniesta, considerat unul dintre cei mai valoroși mijlocași din istoria fotbalului, dar surpriza plăcută și motorul unei performanțe neașteptate a fost Mario Balotelli. De altfel, UEFA l-a inclus în echipa turneului final.

• Finala EURO 2012: Spania – Italia 4-0 (D.Silva 14, Alba 41, Torres 84, Mata 88)

EURO 2008 (Austria și Elveția): Fernando Torres

În 2008, Spania a pus capăt unei așteptări de 44 de ani și a cucerit al doilea său trofeu european. Chiar dacă Xavi Hernandez a fost sufletul acelei echipe, iar UEFA l-a desemnat cel mai bun jucător al turneului, eroul a fost conaționalul său, Fernando Torres.

Ilustrul atacant a captat toată atenția prin faptul că a marcat unicul gol al finalei cu Germania și a dus trofeul mult dorit la Madrid. Fernando a demonstrat un nivel foarte bun pe toată durata competiției, reușind să marcheze în victoria grea, contra Suediei, scor 2-1.

David Villa a fost golgheterul Spaniei cu patru goluri, Xavi Hernandez a fost „inima” echipei, însă nimic nu s-ar mai fi învăluit într-un succes sublim, istoric, dacă Fernando Torres nu reușea să-l lobeze elegant, eficient, pe Jens Lehmann.

Spania: Casillas – Ramos, Marchena, Puyol, Capdevilla – Senna, Iniesta, Xavi, Fabregas (X.Alonso 63), D.Silva (Cazorla 66) – Torres (Guiza 76).
Germania: Lehmann – Friedrich, Mertesacker, Metzelder, Lahm (Jansen 46) – Frings, Hitzlsperger (Kuranyi 58), Schweinsteiger, Ballack, Podolski – Klose (Gomez 79).

EURO 2004 (Portugalia): Angelos Charisteas

În 2004, naționala Greciei avea să bifeze cea mai mare surpriză din istoria Campionatelor Europene și una dintre cele mai mari surprize din istoria fotbalului mondial: a câștigat turneul final, atunci când absolut nimeni nu-i acorda nicio șansă!

Neamțul Otto Rehhagel și-a desăvărșit o muncă asiduă, printr-un triumf istoric, reușit cu jucători care nu spuneam foarte multe lucruri la nivel european, precum Seitaridis, Kapsis, Dellas, Katsouranis, Zagorakis, Basinas, Charisteas, Giannakopoulos sau Vryzas.

Totuși, grecii s-au dovedit a fi mai uniți și mai determinați decât toate celelalte echipe. Printr-un efort colectiv, o disciplină tactică ireproșabilă și un pivot în față extraordinar, în persoana lui Angelos Charisteas, minunea s-a înfăptuit!

Chiar dacă cel mai bun jucător al turneului a fost desemnat căpitanul Theodoros Zagorakis, cu siguranță eroul turneului final a fost Angelos Charisteas.

Atacantul a marcat contra Spaniei în grupă, împotriva Franței în ”sferturi”, dar și unicul gol al finalei cu Portugalia, care a pecetluit triumful istoric.

• Finala EURO 2004: Grecia – Portugalia 1-0 (Charisteas 57).

Primul serial bazat pe romanul celebru al unui scriitor premiat cu Nobel a apărut în streaming: „Va înspăimânta la fel de mult ca Adolescence”

Primul serial bazat pe romanul celebru al unui scriitor premiat cu Nobel a apărut în streaming: „Va înspăimânta la fel de mult ca Adolescence”