Publicat:
28.08.2026, ora 11:44
Actualizat: 28.08.2026, ora 11:55
- Florin Maxim arată că noul val al antrenorilor poate cuceri fotbalul nostru. În cinci ani, a promovat Corvinul din Liga 3 în Liga 1, câștigând și Cupa României în ascensiunea sa uimitoare. Și vrea mai mult: „Fără limite”.
- Un interviu GOLAZO.ro realizat la Deva, orașul în care locuiește cu familia, despre el și echipă, „diferența o face mintea”, cum a refuzat oferta lui Dinamo și a interzis alcoolul în vestiar, despre antrenorul preferat Carlo Ancelotti, despre Steaua și FCSB.
Florin Maxim are 45 de ani, cu doar patru luni mai tânăr decât Cristi Chivu, este unul dintre antrenorii noului val și continuă să impresioneze cu echipa pe care a readus-o la viață.
Din 2021 la Corvinul, a luat-o din liga a treia, a promovat-o în 2023, iar trei ani mai târziu a propulsat-o în elită. Cinci ani, două promovări și mai ales Cupa României cucerită în 2024, după doar un sezon în Liga 2!
Unde e acum? Pe locul 6, în zona de play-off a Ligii 1! Și refuză să se oprească. Vrea mai mult, crede încă în titlu până în 2028, deși Corvinul e mereu pe drum, obligată să joace și „acasă” în alt oraș, acum la Arad, din octombrie la Petroșani, pentru că Hunedoara nu are încă stadion de prima ligă.
GOLAZO.ro l-a întâlnit pe „Max” la Deva, unde locuiește cu familia sub cetatea medievală construită în secolul al XIII-lea, și a ieșit un interviu de impact cu tehnicianul revelației campionatului.
Despre el și gândurile sale, despre echipă și ascensiunea ei, despre momentul în care a refuzat Dinamo, despre interdicția alcoolului în vestiar după victorii, despre antrenorul său preferat, Carlo Ancelotti, analizat când era la Real Madrid, „am vorbit o noapte întreagă cu el”, despre Dan Petrescu și „selecția lui naturală”, despre povestea sosirii ca jucător într-un vestiar al Stelei dominat de Lăcătuș, dar și despre FCSB, „clubul atipic de care ai avea nevoie ca antrenor”.
Maxim: „Suntem încrezători, puțin obosiți, pentru că suntem numai pe drumuri”
Te salutăm, Florin, acasă, la Deva pentru tine.
La mijloc. Eu sunt născut la Brad, iar Deva e între Hunedoara și Brad.
Spune-ne cum ești și cum te găsește acest început de campionat pe loc de play-off pentru Corvinul Hunedoara?
E prematur să vorbim, dar pentru o echipă nou promovată, eu zic că suntem bine. Încrezători, puțin obosiți, pentru că suntem numai pe drumuri.
Ai spus că „ne dorim play-off, pentru că suntem deja în play-out, acolo putem fi oricum”. Ai 9 puncte, 7-3 golaveraj, după 6 etape. Ești mulțumit?
Dacă atâtea puncte am obținut, înseamnă că atâtea am meritat. Consider totuși că puteam face mai mult și la Farul, poate nu să câștigăm, dar să nu pierdem. Și asta le spun zi de zi băieților, trebuie să merite adversarul o victorie.
Chiar dacă avem o zi mai proastă, să ne dăm seama și să reacționăm în consecință, să știm să ne apărăm mai jos, pregătim lucrurile astea și la antrenamente. Dar una peste alta, cred că suntem bine. Pentru o nouă promovată, suntem bine și există marjă de progres. Asta e îmbucurător pentru mine. Florin Maxim, antrenor Corvinul
„Aspectul psihic cântărește mai mult decât cel fizic”
Cât se simte oboseala? Faptul că sunteți mereu pe drumuri, că nu jucați acasă. Ți-era teamă de inconvenientul ăsta?
Mi se întâmpla și când eram jucător. Nu știu dacă oboseala fizică e atât de importantă, deși e, dar suntem departe de familii, toți. Am jucători care au soțiile cu ei și nu sunt români. Înaintea meciului, a avut o problemă de sănătate soția lui Renato Espinosa și a fost internată la spital în Hunedoara, cu viroză. El fiind în cantonament, nu era lângă ea. Acesta e inconvenientul psihic. Și eu am soția, două fete, o săptămână nu le-am văzut, la fel li se întâmplă și jucătorilor.
Cât de important e?
Aspectul psihic cântărește mai mult decât cel fizic. Fizic sunt în parametrii extraordinari băieții. Chiar vorbeam cu Iacob. Iacob a jucat 90 de minute și a avut niște parametrii senzaționali și la meciul de la Baia Mare (n.r. în Cupă) și a avut nevoie de 22 de ore, nici o zi să își revină complet. Am niște jucători antrenați bine și niciodată nu m-ați auzit că mă plâng de program. Și când am câștigat Cupa României am fost la fel.
Era liga a doua totuși…
E drept, eram în liga a doua, poate ai spune că sunt alte meciuri, dar tot aceeași încărcătură, tot 10-11 de kilometri făceam și noi. Aici cred că o să cântărească puțin până ne vom muta la Petroșani. La Petroșani e mai aproape, până la Arad ai zice că ești aproape, dar sub trei ore n-am făcut. Eu aștept la Petroșani să vină mai multă lume, pentru că la Arad nu e tocmai simplu. Oamenii trebuie să vină și cu cel puțin o jumătate de oră înainte, până ieși din stadion, plus drumul de întoarcere, jumătate de zi se cam duce.
De la Hunedoara până la Petroșani faci undeva la o oră, o oră și un sfert, e mai aproape și sperăm să fie mai multă lume alături de noi.
„Mi-a spus: «Să nu cumva să-ți treacă prin cap să pleci!»”
Pe când la Hunedoara?
Din ce am înțeles, pe 10 octombrie, după pauză (n.r. dedicată echipelor naționale), la meciul cu Voluntari.
La Petroșani. Repet, și la Hunedoara?
La Hunedoara, dacă avem noroc să se demoleze acum stadionul… Am înțeles de la domnul primar că va dura execuția undeva la 22 de luni, dacă nu mă înșel, sub doi ani. Probabil în trei ani vor fi meciuri la Hunedoara.
Cu tine acolo?
Doamne ajută să avem rezultate. Știți cum e, totul e bine până apar rezultatele mai puțin bune. Dar primarul a fost alături de mine pe tot acest parcurs. După primul an n-am obținut acea promovare mult dorită (n.r. din liga a treia în a doua), am pierdut ultimul meci chiar la Baia Mare.
Eram la masă cu băieții după meci, alături de primar și mi-a spus: «Să nu cumva să-ți treacă prin cap să pleci! Anul viitor vom fi mai puternici și vom câștiga și ultimul meci». Chiar mi-a plăcut, mi-a rămas așa în cap.
Și așa a fost.
A fost același parcurs, dar n-am mai pierdut ultimul meci. Am terminat anul complet. Am această susținere a primarului, care investește, avem norocul că a fost și ziarist sportiv, înțelege sportul, e alături de noi cu tot ce înseamnă nevoile noastre.
Eu îmi doresc foarte mult, fiind născut aici în județ, ar fi o onoare pentru mine să pot fi antrenorul Corvinului pe noul stadion din Hunedoara. Vă dați seama ce ar însemna! Un vis. Florin Maxim, antrenor Corvinul
„Au trecut patru ani de când nu s-a mai băut nicio bere după victorii la noi în vestiar”
Te gândești ce ar fi fost dacă ai fi renunțat după acel prim an? Tot acest salt al vostru a plecat cu o promovare ratată, într-adevăr.
Văd aceste filmulețe motivaționale pe rețelele de socializare și, cumva, eu le-am trăit. Nu cred că ați putea fi în pielea mea, să înțelegeți ce s-a întâmplat la ultimul meci. Mi-am dorit enorm să duc echipa acolo unde am găsit-o, la liga a doua, ca jucător, n-aveam nici 17 ani când am debutat la Corvinul Hunedoara. Mi-am indus o presiune. N-am reușit, și acum am emoții când vorbesc despre acel episod, dar să știți că m-a întărit enorm, pentru că am făcut și eu niște greșeli pe acel drum.
În primul an de liga a treia la Corvinul (n.r. 2021-2022), am făcut niște greșeli pe care ulterior nu le-am mai repetat. Referitor și la programul jucătorilor, la tot ce implică starea de după antrenament și după joc. Florin Maxim, antrenor Corvinul
Dă-ne unul, două exemple ca să ne dăm seama cât de minuțios e pregătit totul.
După victorii, după meciuri, auzeam că jucătorii mai prelungeau acele victorii. Am discutat cu ei, am trăit și eu aceleași momente pe care le-au trăit și ei, doar că mi-am dat seama că dacă eram puțin mai atent și eu ca jucător la viața extrasportivă, poate altele ar fi fost și rezultatele mele. Am vrut să-i ajut, dar în urma rezultatelor obținute mi-era mai greu să le refuz o bere după meci.
Le-ai impus o regulă?
După ratarea promovării, au trecut deja patru ani de când nu s-a mai băut nicio bere după victorii la noi in vestiar. Am impus acest lucru, fără consum de alcool, pentru că au venit nutriționiști, au și discutat cu jucătorii, le-au explicat ce înseamnă alcoolul imediat după meci.
Ce înseamnă?
Avem o nutriționistă cu care colaborăm și le-a explicat pe înțelesul tuturor. Imaginați-vă un burete stors și, în momentul în care îi dai, el absoarbe orice! Dacă îi dai alcool, nu cred că îți face bine, mai ales că tu ești sportiv. Am ales să facem asta, să interzicem alcoolul la stadion.
Să nu înțeleagă oamenii că jucătorii mei nu consumă alcool. În timpul lor liber, sunt liberi să facă ce doresc, dar tot le spun că e mai bine să aibă grijă, oricum e limitată viața asta de sportiv, e bine să aibă grijă și să stoarcă de la această meserie totul.
La fel ne antrenăm și noi, cum se antrenează și jucătorii de Liga 3-a și cei de Liga 4-a, și ei petrec o oră, o oră și jumătate, două ore pe terenul de antrenament, dar undeva acolo se face diferența. O face calitatea, dar și mintea. Tot ce faci după acele două ore contează enorm. Florin Maxim, antrenor Corvinul
Problema cu alcoolul în vestiar, mult timp s-a perpetuat ideea că ar fi chiar în regulă o bere după meci.
Până la urmă, dacă ar fi o bere după meci, e adevărat, dar de la o bere pleacă totul. Am evitat să fac asta în cadrul organizat, acolo ar putea fi și niște juniori, poate influențați de o evoluție bună, să guste și ei din alcool și nu le-ar face bine. Așa gândim noi la Corvinul, nouă ne-a mers bine, sincer, după acel prim an.
Când ți-ai dat seama de erorile făcute? Atunci, în acea vară?
Mi-am dat seama chiar în interiorul acelui an. Mi-aduc aminte perfect. Am avut un meci la Simeria, aveam grijă de suprafața de joc de la Hunedoara, să fie bună pentru meciurile de baraj, și jucam meciurile de acasă la Simeria. Am jucat cu Viitorul Cluj, o echipă de copii, pe o căldură la fel ca acum. Ne-au alergat copiii ăia de ne-au scos ficații și am câștigat în urma unor execuții.
Aveam jucători buni, dar am suferit enorm. Discutam cu unii băieți și am spus că o s-o avem groasă. Dacă nu ne revenim, mai era foarte puțin timp, mai era o lună, o lună și jumătate până venea meciul de baraj și atunci am simțit prima dată că nu suntem cum mi-aș dori să fim. Florin Maxim, antrenor Corvinul
Maxim: „Nu-mi pun bariere, nu mă simt inferior niciunui antrenor”. Și „fără ședințe în ziua meciului”
Ce îl definește pe antrenorul Florin Maxim?
Am o putere de muncă și de a reuși. Asta mă duce mai departe. Mă ghidez de fiecare dată după oamenii care reușesc. Ce fac acei oameni de reușesc? Și nu-mi pun bariere, nu mă simt inferior niciunui antrenor.
E clar că poate am și eu limitele mele, dar mă bazez pe niște lucruri la care țin, pe care mă ghidez. Eu mă ghidez mult pe muncă, disciplină. Și trebuie să ne autodepășim tot timpul.
Ești un antrenor exigent, dur, îi critici pe jucători sau ești apropiat de jucători?
Eu le zic și lor și cam după asta m-am ghidat. Aș vrea să fiu antrenorul pe care mi l-aș fi dorit și eu ca jucător. Câteodată aveam nevoie să fiu certat, câteodată mi-ar fi prins și o vorbă bună. Câteodată un sfat, câteodată să fiu lăsat în pace. Să vă spun un aspect.
Care?
Nu fac ședințe tehnico-tactice înainte de meci. Le facem zi de zi, în timpul săptămânii. Dar în ziua jocului eu simțeam nevoia, ca jucător, să fiu lăsat cu ale mele. Cu o zi înainte lucram planul tactic. Nu mai puteai să faci prea mare efort, doar niște lucruri tactice, niște detalii. O inițiere, o finalizare la ce mai ținea antrenorul, cum facem și noi de altfel. O fază fixă. Joia la fel.
Miercurea lucram niște aspecte și toate lucrurile alea erau înmagazinate. Nu mai simțeam nevoia ca în ziua meciului să mi le reamintească antrenorul.
Maxim: „Eu sunt antrenorul lor, nu speaker motivațional”
De ce?
Aveam impresia că parcă nu are încredere în mine ca jucător. Unii antrenori poate simt nevoia să facă lucrurile acestea, să se simtă ușurați că le-au transmis absolut tot jucătorilor. Eu așa am considerat.
Poate voi fi nevoit să lucrez la un club care o să-mi impună lucrul acesta, că trebuie să am o ședință tehnico-tactică înainte de joc, să fie filmată probabil pentru oamenii din exterior. O voi face, dar vă spun de acum că nu va fi una simțită din interiorul meu.
Filmulețele motivaționale?
N-am nimic împotriva lor. Sunt antrenori care așa își motivează echipa, însă eu sunt antrenorul lor, nu speaker motivațional. E normal că vin cu tot felul de lucruri când le simt, dar sunt și momente în care dacă nu am nimic de transmis și simt că sunt bine băieții, nu-i mai încarc cu... doar să mă asigur eu că a înțeles jucătorul ceea ce vreau de la el. Dacă îi văd și la antrenamente că sunt bine, îi las pace.
Te gândești poate și că grupul pe care îl ai acum nu are nevoie de așa ceva, însă dacă a-i schimba cumva echipa, implicit și grupul, să fie altfel și să aibă nevoie de o altfel de relaționare? Sau îi mulezi după tine?
Am discuții individuale și în momentul în care transferăm jucătorii. Mereu am vorbit cu fiecare în parte. Am avut o discuție, dacă n-am putut față în față, am avut-o pe videocall. Le-am spus modul meu de lucru, cum văd eu lucrurile, cum le văd ei. Am încercat să ne cunoaștem ca indivizi.
De fiecare dată am ajutat jucătorul care a venit pe parcurs să se integreze, să înțeleagă cum funcționăm noi ca grup. Am și o parte a grupului care îi ajută să se integreze pe jucători. Doar când văd eu că mai au nevoie de susținere, mă duc și încerc să îi ajut cu ceea ce pot. Florin Maxim, antrenor Corvinul
Maxim: „Poate că, încercând să-i ajut, aș putea strica uneori într-o problemă umană”
Ești un bun psiholog? Trebuie un antrenor să fie și un bun psiholog? Sau crezi că o echipă are nevoie și de un psiholog sportiv?
Eu am lucrat cu Andi Hniatiuc (n.r. - important psiholog sportiv), de la Sportul Studențesc, ca jucător. Era tânăr atunci, era mai mic decât noi cu un an. Mi-aduc aminte că avea un păr lung până la spate. A avut și el nevoie de un an și jumătate pentru ca noi să înțelegem aportul unui psiholog în cadrul unui club sportiv.
Cum ți s-a părut?
Prima dată, sincer, îl cam luam la mișto. Dar el a fost alături de noi cu fiecare problemă pe care o întâmpinam și ne-am dat seama că ne ajută. Acum eu am lucrat cu astfel de oameni și înțeleg cum funcționează.
Trebuie să găsești și un psiholog sportiv căruia să-i placă și să înțeleagă. Că dacă luăm un psiholog, chiar dacă este sportiv și stă în cabinet și nu are nicio legătură cu sportul, nu a făcut un sport, nu înțelege, nu a stat pe lângă o echipă, nu știu dacă te ajută neapărat.
Încerci și tu, ca antrenor?
Eu fac și lucrurile acestea, dar în multe momente simt că aș avea nevoie de un om autorizat.
Poate că, încercând să-i ajut, eu aș putea strica uneori într-o problemă, nu strict sportivă, într-o problemă umană, personală. Aș vrea să-l ajut, dar poate îi fac mai mult rău. Acolo simt că nu prea e locul meu. În vestiar eu zic că gestionez bine lucrurile, mai am oameni care vin de fiecare dată și sunt alături de mine și ne suplinim unii pe ceilalți. Florin Maxim, antrenor Corvinul
„Dacă plecam la Dinamo, o parte din mine o lăsam la Hunedoara. Mă bucur că am rămas”
Florin, în afara momentului de după ratarea promovării în liga a doua, a mai fost un moment în care puteai pleca de la Corvinul. Atunci chiar s-a spus că era o înțelegere cu Dinamo. Cum a fost și, până la urmă, de ce ai rămas? Ce te-a făcut să nu te duci spre Dinamo?
Eu le-am mulțumit atunci oamenilor, pentru că așa a fost. Mi-au făcut… nu știu dacă o numim o ofertă, dar a fost o tatonare, au vrut să vadă dacă sunt antrenorul potrivit pentru grupul respectiv.
Erau niște criterii pe care eu le-am bifat acolo. Ei doreau în momentul respectiv un antrenor care să știe să lucreze cu tinerii, cu jucătorii din club. Nu să ajung la club și să mă plâng că nu am jucători. Eu de fiecare dată pe unde am fost am lucrat și cu materialul clientului.
Și la Șelimbăr (n.r. 2019-2021) am adus doi jucători, dacă nu mă înșel, pe Pașca și pe Drugă de la Râșnov. Pașca juca atunci la Oradea. În rest am avut aceiași jucători. Am promovat și acolo în liga a doua. Probabil de aceea s-au gândit oamenii la mine.
De ce nu ai acceptat?
Am simțit că trebuie să rămân în continuare la Hunedoara. Am avut oamenii care mi-au fost de fiecare dată alături și mi se părea că mă gândesc prea mult la mine.
Nu știu dacă eram 100% convins să plec și, dacă o făceam, o parte din mine o lăsam la Hunedoara. Nu știu dacă erau lucrurile ok. Mă bucur că am rămas. S-a dovedit a fi o alegere inspirată.
Eu sunt un tip care, dacă se simte bine într-un loc, nu e disperat să plece. Pe oriunde am fost, mi-a plăcut să nu mă grăbesc. Mai ales în meseria asta de antrenor, unde nu ești condiționat de timp. Am făcut o alegere bună. Florin Maxim, antrenor Corvinul
„Mi-ar plăcea să fiu mult timp la o echipă. Poate sunt naiv, dar simt că e locul meu aici”
Ai vrea să antrenezi mult timp un club? Să fii ceva de genul Simeone ori Sir Alex Ferguson? Sau te gândești la un moment dat să faci alt pas?
Să rămâi alături de cunoștințele tale, de oamenii dragi, de locurile cunoscute și apropiate, toată lumea și-ar dori acest lucru. Să fii acasă și să faci ceea ce îți place. La fotbal, astăzi ești, mâine nu ești, e clar că mi-aș dori acest lucru. Simeone este de mult timp la Atletico, așa a fost și Sir Alex Ferguson (n.r. la Manchester United).
Să nu se înțeleagă că fac o comparație între mine și ei. Doar că mi-ar plăcea să rămân mult timp la o echipă, iar ei au rămas și au făcut performanță.
Dacă voi rămâne în continuare la Corvinul, cum am luat echipa de la Liga 3 și am dus-o… Dacă suntem acum în Liga 1 și o să rămân mulți ani, înseamnă că fac lucrurile cum trebuie și oamenii sunt mulțumiți. Florin Maxim, antrenor Corvinul
Crezi că ți-ar putea oferi Corvinul șansa să poți progresa continuu? Pentru că și aici intervine o discuție. Undeva ar putea fi un perete la care ați ajunge, Corvinul nefiind o echipă care să-și permită atât de multe încât să poată ataca primele locuri.
Lucrurile se schimbă. Nu știm ce va fi peste cinci ani. Poate vine un investitor din altă țară. Se uită la televizor, îi place ce vede la Hunedoara, spiritul nostru, și investește în Hunedoara.
În caz contrar, nu crezi că ai avea nevoie de o schimbare?
Nu știu ce va fi. Poate sunt naiv, dar simt că e locul meu aici. Discut asta și cu staff-ul. Nu e ușor să ții și un staff. Preparatorul e din Sibiu, e un pic mai aproape. Dinu Maghici e din Arad, Cristi Preda din București. Nu e simplu nici pentru ei să vină din toate colțurile țării, să fie alături de mine.
Dar înseamnă că s-a creat o chimie. Vedem și simțim lucrurile la fel. Simțim că încă putem să ducem lucrurile mai departe. În momentul în care ne vom lovi de un perete sau nu vom mai fi utili aici, 100% se va întâmpla și lucrul ăsta.
În această meserie trebuie să ai energie și să ai dorință. Restul va veni de la sine. Florin Maxim, antrenor Corvinul
„Nimeni nu ne poate spune că nu se poate să câștigăm campionatul”
În 2024, după ce ai câștigat Cupa, spuneai că în patru ani îți dorești titlul cu Corvinul. Era un vis sau era ceva în care credeai și crezi încă?
Credeam și cred încă. Asta le-am spus și la pauză jucătorilor, la pauza meciului cu UTA și după meciul cu UTA. Suntem capabili de orice. Nimeni nu ne poate spune că nu se poate, că eu nu sunt antrenor care pot să câștig campionatul sau ei sunt jucători care nu pot să câștige campionatul.
E clar că e o diferență între noi și alte echipe la nivel de club, de posibilități. Dar au fost atâtea cazuri. Echipe mai slab cotate au câștigat campionatul. La noi, Urziceni a câștigat campionatul.
Dar diferența financiară între voi și Urziceni e mare. Ce plătea Urziceni atunci față de ce plătiți voi acum?
Nu știi ce va fi peste un an, peste doi și la noi. Am început cu un buget la Liga 3, acum avem alt buget. De asta spun că peste un an, peste doi, 100% va fi mai bine și la Hunedoara. Din an în an a fost mai bine. Asta e îmbucurător. N-am stagnat și dacă am pus o cărămidă, am pus o cărămidă.
Aveți ce vă trebuie?
Am avut nevoie de o sală, ne-am făcut o sală. N-am avut un teren de antrenament, acum vom avea două. Avem și un teren sintetic. Am suferit puțin, chiar dacă s-au făcut mai greu, dar suntem în România, nu putem pocni din degete, nu avem finanțarea necesară, dar s-au făcut.
Aici, încă o dată, domnul primar a fost alături de noi și a înțeles doleanțele noastre și de fiecare dată ne-a asigurat că vom avea tot ce e nevoie să ne ducem mai departe munca.
Nu mă oprește nimeni să visez. Nici pe mine, nici pe stafful meu, nici pe jucătorii noștri. Florin Maxim, antrenor Corvinul
„Când crezi și nu te abați de la drumul ăla, toate lucrurile se pot alinia în favoarea ta”
Cum a fost în 2024 cu Cupa României? Ai spus acum că vrei titlul, spuneai și înainte că vrei Cupa?
Cu asta voiam să încep. Noi am avut notat în calendar, aveam un calendar cu zilele, ne puneam etapele și 15 mai a fost data încercuită, era data finalei Cupei. Acum, după ce am obținut finala, ai putea spune că suntem niște mincinoși, dar lumea din interior știe că noi ne-am propus, ne-am dorit lucrul ăla și uite că s-a întâmplat.
Această dorință și acest cumul cu tribuna, cu jucătorii crezând că se poate, împreună cu noi ca staff, s-a creat o bulă care n-a mai putut fi spartă. Uitați-vă și în finală!
Ce îți amintești?
Am luat două goluri din faze fixe și am dat două goluri din acțiune unei echipe care punea probleme tuturor, agresivă, hărțuia adversarul. Am avut și acolo parte de puțin noroc la 2-1, ratează Tănasă, dă în plasa laterală, egalăm noi. În momentul în care crezi și vrei și nu te abați de la drumul ăla, toate lucrurile se pot alinia în favoarea ta.
Inclusiv la penaltyuri.
La penaltyuri ce să mai vorbim? Am început cu un penalty ratat. Paradoxal, cei mai buni jucători, toți au fost niște luptători, dar din punctul meu de vedere și poate nu-i drept față de ceilalți, dar îmi asum lucrul acesta, Coman și Pîrvulescu au făcut un meci un meci aproape de perfecțiune și au ratat penaltyurile. A intrat Hergheligiu în minutul 119 și e eroul Hunedoarei. Despre asta e vorba la fotbal.
N-ai uitat acel penalty?
Mi se face pielea de găină și acum când îmi amintesc, să execuți cu atâta nonșalanță cum a făcut Hergheligiu. Și intrat în minutul 119, a fost ceva fantastic. Deci se poate. Noi am fost exemplul că se poate. De aia mi-am dorit și play-off-ul.
Acum nu știu ce se va întâmpla, dacă vom obține accederea în play-off, dar FC Argeș a fost la fel. În momentul în care a promovat, noi am bătut-o la ea acasă cu 1-0. A mai făcut restructurări, a mai adus jucători și a ajuns în primele șase (n.r. în Liga 1, în primul sezon după promovare).
Maxim: „Dacă nu propui nimic, nu atragi atenția asupra ta”
Sunt puține dintre echipele nou-promovate pe care să le vezi că vor să joace, că vor să atace. Corvinul e acest gen de echipă. Cât de mare e influența ta aici și ce le transmiți jucătorilor?
Asta facem la antrenamente. Să știți că am niște jucători pregătiți bine din punct de vedere fizic. Și aici țin să-l felicit pe Cătălin Ojiga. Lucrează foarte mult. Noi avem trei-patru antrenamente de forță săptămânal. Deci se lucrează bine. Dacă vă uitați, n-am prea avut accidentați. Băieții înțeleg de ce facem lucrurile în acest mod. Vă zic un lucru.
Te ascultăm.
Jucătorii noștri nu au salarii ca la echipele de top, unde ne propunem cu toții să ajungem. Sau la nivelul cărora o să ajungem și noi. Și atunci dacă tu ești la un nivel mediu, dacă nu oferi nimic, vei rămâne acolo sau mai jos. Dacă ai o vârstă, te vei duce mai jos. Dacă nu propui nimic, nu atragi atenția asupra ta. Asta tot le spun și îi încurajez.
Nu că nu avem presiune, am mai auzit oamenii sau antrenori care spun înaintea întâlnirii directe că noi nu avem presiune. Avem presiune.
Și eu am presiune, și jucătorii. Dar nu ne taie nimeni capul dacă nu vom fi în primele șase, dacă nu vom fi în primele opt sau dacă vom retrograda. Sincer. O luăm de la capăt. Florin Maxim, antrenor Corvinul
„Iacob are familie grea în spate. E un stâlp al familiei”
Dar e și ideea că vreți să propuneți pentru a fi în față, că altfel nu aveți cum să vă remarcați?
Aici trebuie să ne gândim că, pentru a depăși peretele acela, trebuie să aducem și niște jucători pe care la un moment dat să-i vinzi. Acei bani ne ajută enorm. Că sunt câteva sute de mii, pe noi, club nou promovat, ne ajută enorm. Putem să aducem alți jucători tineri, să le creștem nivelul peste jumătate de an, un an și să-i putem vinde. Deocamdată nu prea am făcut-o. Am făcut-o cu Iacob, care s-a întors la noi.
Ce ne spui despre Iacob?
E un jucător în care cred, sută la sută un produs al nostru, cu potențial fantastic. Încă mai are și el de lucru. Să nu uităm, în anul după ce am luat Cupa României, Iacob a fost la CFR. A jucat o primă repriză acasă cu Botoșani când a ajuns, a jucat un meci de cupă sau două și a mai intrat răzleț. Nu știu dacă a strâns 300-400 de minute într-un an.
La UTA, la fel, cred că are sub 1000 de minute. Acum, la noi, are aceste prime jocuri, 6 etape plus un meci de cupă integral. Eu îi cunosc potențialul. Se reface la o zi după ce are meci. A doua zi, a treia zi poate juca 90 de minute fără nicio problemă. E un jucător cu o familie grea în spate. Are un frate cu handicap și e un stâlp al familiei. Poate și asta e o presiune pe el.
Noi trebuie să ne gândim și la acest aspect. Să ne expunem, să jucăm, să avem un fotbal bun. Să avem ceea ce expune. Florin Maxim, antrenor Corvinul
Maxim l-a avut model pe Ancelotti
Cum sunt antrenamentele tale. Faci antrenamente mai lungi? Faci antrenamente mai scurte și mai intense?
Antrenamentele diferă, depinde. Avem o periodizare, în funcție și de numărul meciurilor, avem niște vârfuri și în săptămână. Câteodată, mai ales când facem antrenamentele tactice pentru a surprinde adversarul, mă mai lungesc și mai sunt temperat.
Mă mai trage de mânecă și îmi mai spune stop Cătălin. Trebuie să ținem cont și de aceste lucruri, pentru că ne-au ieșit aceste periodizări. Nu sunt standard totuși. Dacă simt că trebuie să stau mai mult pe teren să insist cu un anumit lucru, o fac.
Dacă simt că jucătorul nu-i cu capul acolo, pun stop că nu are rost să continui. E ca o găleată plină și tot turnăm, tot turnăm, cade pe lângă, dar nu mai obținem nimic. Am acest echilibru, vreau să cred. Florin Maxim, antrenor Corvinul
Ce antrenor ai avut model?
Am influențe de la mai mulți antrenori. Am fost și la Carlo Ancelotti, la Real Madrid. Am stat și l-am studiat mult. Și eu sunt la fel ca el, se mulează pe materialul clientului. E un om extraordinar. Degajă echilibru și îți dă o stare de bine în momentul în care îl cunoști.
Nu prea îmi place cum vorbește lumea despre el, că ar fi un antrenor învechit, care lasă totul pe seama jucătorilor. Ăsta nu-i un dezavantaj, că știi cum să-ți pui în valoare jucătorul.
Maxim, despre Sarri: „Am învățat sistemul din cărți, l-am testat pe juniori”
Îți plac și alții?
Sunt adeptul și antrenorilor care nu ies din matrice, le place să aibă un stil de joc. Vezi Pep Guardiola, cu pozițiile bine acoperite în teren, o mișcare la care el ține. Aceste lucruri sunt importante în fotbalul de azi.
Dacă nu ai un echilibru între atac și apărare, între a putea sau a nu putea să alergi în momentul în care susții cu mulți jucători atacurile, trebuie să te asiguri că poți și reveni pe o minge pierdută. Trebuie să fii echilibrat în tot ceea ce faci.
Alte nume care te-au atras?
Vorbeam de Simeone, l-am studiat mult și pe Simeone. Mi-a plăcut și Sarri, eu ca jucător n-am jucat 4-3-3. L-am învățat din cărți, l-am testat pe juniorii de la Voluntari, cu ei l-am pus în practică. Mi-a plăcut mult acel sistem, m-am uitat și m-am documentat de la Sarri. M-a atras cum lucra cu defensiva, cu linia de patru, ce le cerea mijlocașilor, celor trei, cu acea mișcare.
M-am inspirat de la toți antrenorii și, în funcție de jucătorii pe care-i ai, poți adapta unele lucruri. Pe altele nu poți să le ceri. Dacă jucătorul nu ți le poate oferi, înseamnă că la tine e o problemă, ca antrenor. Dacă vreau să-i cer unui jucător de 1,60 m să dea cu capul în fața unuia de 1,90 m, eu am o problemă, nu el. Florin Maxim, antrenor Corvinul
„Mi-a plăcut umanitatea lui Ancelotti. Am stat o noapte întreagă de vorbă”
Vorbeai de Carlo Ancelotti, ce te-a dus aproape de el și ce te-a impresionat cel mai mult la prima interacțiune pe care ai avut-o cu el?
Acea liniște pe care le-o oferă jucătorilor și acel echilibru. Venise după un meci, când am ajuns noi la Madrid. A avut un meci în Germania marți, le-a dat miercuri liber jucătorilor. Ne-am văzut joi, vineri, sâmbătă și duminică avea duel cu Villareal. Un meci acasă, cu Villareal, echipă care propunea fotbal și nu era tocmai simplu. Avea și în perioada aceea mulți jucători accidentați, și Courtois, și Vinicius...
Cum reacționa?
Eu mă puneam în pielea lui și, cu atâția accidentați, să nu fie crispat, să nu aibă o neliniște... Faptul că ne-a și primit înainte de acel meci considerat greu… Ne-a primit, ne-a întrebat ce vrem să aflăm de la el înainte de antrenament, cred că am stat mai mult de o oră în fiecare zi cu el.
După antrenament, chiar am râs cu prietenul care ne-a dus la Madrid că era ziua soției lui Ancelotti, a fost ziua soției și s-a scuzat după antrenament. Am mai stat o oră și jumătate cu el și a zis să-l scuzăm, dar ia masa cu soția.
Ce ai apreciat la el?
Mi-a plăcut umanitatea lui și faptul că e deschis. I-am pus tot felul de întrebări. Ne-a răspuns de fiecare dată. A fost o onoare. Eu l-am întâlnit și în România în 2007 și am stat o noapte întreagă. Chiar am stat o noapte întreagă. Ne-am uitat la o finală de Champions League împreună, am luat masa... Juca Milan cu Liverpool. Da, am văzut-o în Herăstrău, după care ne-am retras.
Am stat acasă până dimineață de vorbă. A fost ca și cum te-ai vedea cu un prieten vechi, un om de reală calitate. Florin Maxim, antrenor Corvinul
„La Dan Petrescu vorbesc cupele din spatele lui. Antrenamentul era o selecție naturală”
E considerat unul dintre cei mai mari antrenori din istorie. Chiar dacă există și critici, Ancelotti rămâne și prin rezultate, și prin felul lui de a fi, și prin joc, prin absolut orice, rămâne un antrenor mare.
Așa este. Până la urmă, hateri vor exista tot timpul. La el rămân cupele în spate. Are Dan Petrescu acel interviu cu cupele în spate... La fel și Dan Petrescu. Eu l-am avut antrenor.
Toată lumea își dă cu părerea despre Dan Petrescu, dar la Dan Petrescu vorbesc cupele din spatele lui. Acum, ce-ai vrea să spui despre el? Dacă el așa vede lucrurile și așa vede fotbalul lui, n-avem decât să nu fim de acord cu el.
Dintre antrenorii cu care ai lucrat ca jucător, cine ți-a plăcut și ce ai luat de la el?
Petrescu cred că ne-a influențat pe toți jucătorii de la Sportul Studențesc. A fost primul antrenor mai riguros. Pe Andone l-am avut înainte. A fost și el riguros, dar și un tată pentru noi.
Ne ajuta cu orice boacănă pe care o făceam și prin oraș. Îl sunam la orice oră. Nea Ando era prietenul nostru, fratele nostru. Dacă ne prindea poliția că am depășit viteza, îl sunam pe Nea Ando. Ne rezolva Nea Ando. Dacă făceam ceva, Nea Ando. A fost și riguros, dar și un prieten pentru noi.
Dan Petrescu?
Dan Petrescu a venit cu acele reguli. El ne-a impus cu posturile, cu abdomenele, înainte, după antrenament, să purtăm apărători la fiecare antrenament. La el, antrenamentul era o selecție naturală. A fost primul antrenor care și-a dorit doi jucători pe post și la Sportul Studențesc.
„Din două în două antrenamente aveam buza spartă sau nasul spart”
Și aveați o echipă bună.
Da, fiecare dintre noi își dorea să joace. Și atunci, la antrenamente... Ieșeau scântei, efectiv. Ieșeau scântei pentru că ne doream să jucăm. De multe ori ajungi mai târziu, dar nu că voiam să te lovesc sau să-ți dau un cot în gură. Se întâmplau altfel de lucruri. Vorbeam cu Tavi Chihaia, eram antrenori la Voluntari împreună, ne aduceam aminte de antrenamentele de la Sportul.
Cum juca atacant, tot timpul proteja, avea brațele deschise. Din două în două antrenamente aveam buza spartă sau nasul spart. Nu era supărare. Eram mai permisivi unii cu ceilalți. Ne toleram. Până la urmă și el își dorea să joace. Trebuia să deschidă brațele, înțelegeam, la meci aveam nevoie să-și deschidă brațele să protejeze o minge, să dea un gol. Și eram mai toleranți unii cu ceilalți. Acum, în antrenamente, sunt foarte sensibili.
Încerci să le impui sau să-i influențezi?
Niciodată nu am fost genul de om care impune. Dar mă bucur când mai au astfel de clinciuri între ei. Eu le spun: nici nouă nu ne-a zis Petrescu să ne punem apărători. Permițând jocul ăsta de contact, aveai nevoie de apărători. Le luam câteodată și la antrenamentele de alergare, mai râdeam între noi, așa eram obișnuiți, cu apărătorile.
Ni le puneam inclusiv la alergări. Acum s-au mai schimbat un pic lucrurile și sunt mai sensibili jucătorii. Ușor, ușor, vreau să-i atrag pe cei care mi se aseamănă.
„Chiar dacă îmi ziceai, uite, e soare pe cer. Îmi spui tu mie că e soare!”
A fost perioada aceea de la Sportul, 2005-2006, cel mai bun moment al carierei? Cea mai bună echipă, ca spirit?
Ca spirit, da.
Erați și apropiați de vârstă.
Acolo aveam nevoie de trei jucători cu experiență în acel grup. Eram toți, nu apropiați de vârstă, toți eram născuți în 1980-1981. Și imaginați-vă, chiar dacă îmi voiai binele și îmi spuneai un lucru pozitiv, eu nu-l acceptam. Cum să-l accept de la tine? Îmi spui tu mie? Dar ce mă înveți tu pe mine?
Era genul ăla de abordare între noi. Îmi spui tu mie! Chiar dacă îmi spuneai, uite, e soare pe cer. Îmi spui tu mie că e soare! Nu e soare, e noapte. Nu acceptam și aveam nevoie de niște jucători cu experiență care să gestioneze lucrurile astea între noi.
Am fost un grup extraordinar, un grup unit, un grup în care am tras unul pentru celălalt și am fost foarte aproape și acolo la Sportul de a face lucruri mărețe. Am terminat pe locul 4. Florin Maxim, antrenor Corvinul
Pe teren s-a terminat bine, dar în afara lui nu s-a mai terminat așa bine. Sportul a fost retrogradată la sfârșitul acelui sezon din motive financiare.
Acum, colegii mei de la Sportul au o inițiativă. Am înțeles că au și înscris clubul Sportul Studențesc în liga 5-a. E un demers demn de toată lauda. Să vedem ce se va întâmpla cu noul Sportul. A fost un moment extraordinar din viața mea petrecut acolo. Au fost momente bune pe la toate echipele, și la Farul am avut momente...
„Cu jumătate de an în urmă mă uitam la televizor la Lăcătuș. Apoi eram în vestiar alături de el”
Cumva ai trăit lucruri diferite în vestiar. Ai intrat într-un vestiar la Steaua cu niște personalități care te făceau să stai deoparte de rușine. Apoi la Sportul erați toți de aceeași vârstă, era altfel de relaționare, după care la Farul din nou un alt soi de vestiar.
Așa este. Pentru mine a început brusc (n.r. - în 1999, a semnat cu Steaua, la 18 ani). Mă uitam la televizor și îl vedeam pe Marius Lăcătuș, am prins jumătate de an la Corvinul și iarna am mers în pregătiri cu Steaua, cu domnul Ienei, Dumnezeu să-l odihnească.
Ai fost la Forban atunci?
Da. M-au luat, m-au semnat în iarna respectivă. Înțelegerea a fost să mă duc să fac cantonamentul cu Steaua și să mă întorc la Corvinul să termin anul, după care în vară să mă duc iar să fac pregătirea cu ei. Și, în cazul în care sunt mulțumiți, să rămân.
Am prins o pregătire bună, le-a plăcut spiritul meu combativ și m-au oprit la echipa mare. Cu jumătate de an în urmă mă uitam la televizor la Marius Lăcătuș și stăteam cu ochii ațintiți la el și după aceea eram în vestiar alături de Marius Lăcătuș.
Au fost niște momente unice, trăiri unice pentru un copil venit de la Brad. În jumătate de an am venit de la Brad la Hunedoara și de la Hunedoara m-am dus în vestiar cu Marius Lăcătuș. Erau Ilie Dumitrescu, Vlădoiu, Belodedici, jucători extraordinari. Florin Maxim, antrenor Corvinul
Perioada Farul cum ai cataloga-o în cariera ta?
În momentul în care am plecat de la Sportul, Farul avea un nucleu foarte bun de jucători, avea un patron potent financiar, domnul Bosânceanu, la fel de implicat, și Farul voia să devină un club mare, un club care să se bată la campionat. A avut și o finală de cupă jucată. Se voia un club mare, Farul. Dar lucrurile nu au fost cum mi-aș fi dorit eu.
De ce?
Ne-am bătut la mijlocul clasamentului. Într-un an, țin minte, am fost chiar aproape de a retrograda. Am salvat echipa în extremis, atunci am și plecat. Și Bosânceanu a lăsat echipa.
După care am ajuns la Timișoara, echipă care se bătea la titlu, am avut o finală de cupă cu CFR, pierdută 0-3. Au fost grupuri și grupuri, dar de la fiecare am luat câte ceva. De la fiecare antrenor, cum a fost și întrebarea trecută, și de la Sabău am învățat multe detalii tactice. Gabi Balint ne dădea o libertate extraordinară.
S-a inspirat de la Emeric Ienei.
Domnul Ienei era un lord. Zicea și Trică, l-am auzit, că i se adresa cu domnule. Era un lord, un om extraordinar. Au fost antrenori care m-au influențat, de la Cristi Pojar am învățat o mulțime de lucruri pe defensiv. Și este un antrenor foarte preocupat.
Și acum, în ziua de azi, discut mult cu el. E un prieten, poate câteodată mai mult decât un prieten. Florin Maxim, antrenor Corvinul
Maxim: „N-am limite, n-am scrupule, nu mi-e rușine de nimeni, de nimic”
Seamănă antrenorul Florin Maxim cu jucătorul Florin Maxim?
La combativitate, dorință, da, pentru că nu am fost un jucător talentat. La o întâlnire la Sportul Studențesc, am avut o discuție cu Florentin Cruceru și-mi zicea: «Bă, ai jucat în Liga I. Nu prea erai bun așa, erai doar combativ și aveai un stâng bun».
Și la Brad am avut trei-patru jucători în grupa mea mult mai talentați decât mine. De mic mi-am dorit și am avut acest spirit combativ. Mi-am dorit să reușesc de fiecare dată. Și asta mă mână și în continuare. N-am limite, n-am scrupule, nu mi-e rușine de nimeni, de nimic.
Poate câteodată îmi doresc prea multe lucruri și de la grupul pe care îl am. Am mai avut niște discuții referitoare la acest subiect și cu Andi Hniatiuc.
Ce ți-a transmis?
Faptul că nu mi-e teamă de nimic și de nimeni nu înseamnă că n-am în grupul meu oameni care au temeri. Nu sunt la fel ca mine. Și eu trebuie să accept lucrul acesta, că nu suntem doi oameni la fel.
Dar îmi doresc de fiecare dată și probabil cu încrederea asta, văzându-mă zi de zi, jucătorii, ceea ce le transmit, că am încredere în ei și în momentul în care greșim le dau continuitate și am înțelegere, poate îi fac să gândească la fel ca mine, să își dorească la fel ca mine. Dacă există asemănări între jucătorul și antrenorul Maxim, astea ar fi.
„La noi e prost înțeleasă ideea asta. Are personalitate”
Te vezi mai degrabă în viitor antrenor la o echipă mare din România sau afară?
Oriunde vei merge, dacă nu ești susținut, n-ai ce să faci tu ca antrenor. E clar. De aici trebuie să pornim, că toată lumea mă întreabă același lucru: «Te vezi antrenând o echipă mare?».
Dacă poți să faci niște lucruri la un nivel mai mic, de ce n-ai putea să le faci la un nivel mai mare? Acolo au personalitate oamenii. Jucătorii cu personalitate, care au făcut performanțe… Crezi că oamenii ăia nu se antrenează? Oamenii ăia cer să fie antrenați. Oamenii ăia cer să fie disciplină la echipă. La noi e prost înțeleasă ideea asta. Are personalitate.
Eu, ca antrenor, vreau același lucru ca tine. Și noi avem prime de obiectiv, avem bani de luat, avem praguri de atins și eu poate vreau să ajung la o echipă să mă bat la Champions League. Cine mă restricționează?
De ce ai nevoie?
Dacă nu ai înțelegerea și susținerea celor din club, n-ai cum să reușești. Eu dacă mă duc într-un alt vestiar și o să vreau să implementez chestia de care vorbeam, «aici, în vestiarul ăsta, nu se consumă alcool». Și o să vină președintele să spună: «Lasă, mă, să bea alcool, că aici suntem la AC Milan». Ai nevoie de susținere.
Și aici asta zic că mă ține. Am susținere. Eu fac ceea ce simt și sunt susținut în consecință. Dacă mă duc la orice echipă mare și nu sunt susținut, degeaba mă duc. Mă duc și îmi iau o clauză de reziliere sau o lună, două de salariu și mă cert cu 2-3 jucători. Pot să antrenez orice echipă atât timp cât sunt susținut. Știu să fac un plan de antrenament, știu să fac un micro-ciclu, un macro-ciclu.
„Dacă două meciuri nu-ți ies lucrurile, suntem slabi și dăm pe toată lumea afară”
Vrei ca viziunea clubului să fie aceeași.
Exact. Astea sunt lucrurile care merg mână-n-mână. Și atunci te vezi oriunde antrenând. Dacă nu am susținere, nu o să pot antrena nici la un club așa zis mic. De-aia și noi trebuie să fim mai clari în ceea ce ne dorim în fotbalul românesc. În două meciuri, dacă o echipă joacă bine, ne dorim promovarea sau titlul. Dacă două meciuri nu-ți ies lucrurile, suntem slabi și dăm pe toată lumea afară.
Ținând cont de viziunea ta, ai accepta să lucrezi la FCSB, de exemplu?
Am mai avut această discuție. La FCSB sunt oameni dragi mie. Și cu MM țin legătura, îl felicit și mă felicită după meciuri. Cu Florin Cernat am fost coleg, am lucrat în club la Voluntari, ne sunăm, vorbim. Chiar și săptămâna trecută am vorbit cu Florin.
FCSB e un club special. Ai avea nevoie de FCSB ca antrenor și ai putea să reușești. Cum a reușit Gâlcă, a reușit Reghe, chiar și Oli la început. Peste tot, oamenii care sunt în conducere, nu că te trag la răspundere, dar trebuie să ai un dialog. Până la urmă sunt și ei implicați. La FCSB e mult mai pe tarabă lucrul acesta. Se vede totul. Florin Maxim, antrenor Corvinul
Și?
Cred că peste tot mai sunt discuții de acest gen. În momentul în care faci niște transferuri și tu ca antrenor, clubul ți-a pus la dispoziție o sumă de bani, ai transferat un jucător și poate nu e acel jucător la care tu ai sperat și atunci nu îl mai folosești. Clubul vine și te trage cumva la răspundere. Păi da, dar ai vrut jucătorul ăsta, am investit o sumă. Folosește-l!
E corect așa?
Întotdeauna am spus că nu are rost să sacrificăm un grup pentru a-mi arăta ambiția că am transferat un jucător. Eu îmi asum și greșelile. Dacă ne ies 70% din transferuri, eu sunt fericit de fiecare dată. Și suporterilor noștri le spun același lucru.
Eu am discuții cu ei permanente, e deschisă ușa la noi la antrenamente, vin alături de noi, văd ce lucrăm la antrenament, dar nu sunt ChatGPT să dau soluție la tot. Mai greșim și noi. E normal. Florin Maxim, antrenor Corvinul
„Dacă ești pregătit și poți să o duci, e indicat să alegi FCSB”
Cum e FCSB?
E un club special, unde dacă ai rezultate poți pleca mai departe.
Merită compromisul să se vadă tot?
Nu știu dacă e un compromis. Acolo știi ce ai la FCSB, cele mai bune condiții din țară. Ai un grup extraordinar, niște oameni profesioniști lângă tine. Eu nu cred că patronul de la FCSB nu și-ar dori același lucru, echipa lui să performeze. Eu cred că își dorește același lucru.
Merită genul ăsta de risc să se vadă tot?
Au fost și Mirel (n.r. Rădoi), și Edi (Iordănescu). Bănuiesc că sunt antrenori care au pus condiții în momentul sosirii lor la club. Doar că trebuie să știi dacă poți să gestionezi lucrul ăsta. La un moment dat va veni și un meci egal sau pierdut, în care trebuie să fii pregătit pentru o reacție a patronului. Dacă ești pregătit și poți să o duci, e indicat să alegi FCSB, că ai tot ceea ce-ți dorești.
De la oameni competenți alături de tine, condiții, bani la timp, expunere, tot ce vrei. Depinde de tine ca om, ca antrenor, dacă poți să duci acele critici.
Tu crezi că ai putea să duci?
Nu știu, că nu m-am pus niciodată în acea poziție, dacă aș vrea să merg sau aș fi dorit acolo.
„Dacă am un jucător care merită în acel grup, nu-s nebun să-l țin pe margine”
Dar ai accepta un patron sau un președinte să se implice în meseria ta?
Aș fi de acord să avem discuții permanente și să îi spun sau să îmi expun alegerile. Să argumentăm, să vadă de ce am ales așa, dar nu să iasă să te certe sau să-ți certe jucătorii.
Și nici să-ți impună jucători, nu?
Asta cu impusul jucătorilor, nu cred. Eu cred că m-aș putea face înțeles. Încă o dată, nu are rost să compromitem un grup pentru un jucător. Că nici eu nu-s nebun, că la același grup fac referire.
Dacă am un jucător care merită în acel grup, eu nu-s nebun să-l țin pe margine. Dar dacă nici el nu merită să fie în grup, e bine să stea o săptămână, am eu discuțiile cu el, știu cum să-l fac să-și dorească să fie acolo.
Toți își doresc la nivel mare, își doresc să fie antrenați bine, să poată performa, să scrie lumea despre ei, să fie în lumina reflectoarelor. FCSB e un club atipic, dar un club unde ai putea să faci performanță și să te faci cunoscut. Florin Maxim, antrenor Corvinul
Cât s-a schimbat antrenorul Maxim de la Șelimbăr până în prezent?
Enorm, enorm. M-am schimbat și la Șelimbăr. Am avut altfel de club, nu am avut suporterii lângă noi. La Hunedoara ai de gestionat și niște oameni care vin alături de tine. Nu-i simplu, nu-i un club ușor nici Corvinul Hunedoara, cum nu e niciun club care are suporterii aproape. Dar m-am schimbat, sunt mult mai tolerant, sunt mult mai liniștit, eram mult mai arzător la Șelimbăr, sincer.
Cum ești acum?
Sunt mai echilibrat. Chiar dacă la ultimul meci (n.r. 0-0 cu UTA) am zis-o și la flash interview, și la conferință, în prima repriză n-aș vrea să văd o cameră pe mine, cred că am arătat ca un clovn, așa am spus.
Dar am simțit nevoia să fiu alături de băieți, că nu au început jocul bine deloc. Aveam impresia că dacă nu sunt alături să strig, să țip, să-i țin în priză, puteau să scape lucrurile de sub control. În prima repriză și eu am fost cam agitat, dar până la urmă am scos un punct.
„Asta mi-a rămas în cap de la Ancelotti, să fii mai detașat, să vezi toată problema”
Exemplul Ancelotti rămâne pentru tine?
Ancelotti, dacă v-ați uita în interiorul lui, nu știu cum poate să reziste așa. Mestecă acea gumă, dar eu cred că e cam puțin. E incredibil cum poate să-și mențină în frâu toate acele emoții. Dar dacă stai cu el față-n față, îți dai seama că așa e. Nu s-a enervat. Sau s-a enervat odată, n-a ridicat tonul.
În același timp, prin vestiar, e un om echilibrat. Cred că și el a zis că în momentul în care a început antrenoratul a fost mai expansiv, dar odată cu trecerea timpului a devenit mai echilibrat. Și întotdeauna a zis că e bine să fii în mijlocul problemei, dar e bine să ai oameni care înțeleg mijlocul problemei și tu să fii mai detașat. Asta mi-a rămas în cap, să fii mai detașat, să vezi toată problema.
Ce l-ai mai întrebat?
L-am mai întrebat cum ia deciziile, cum face schimbările, dacă le are deja în minte dinainte. Și mi-a zis că are un plan. Are un plan dacă ies lucrurile pozitiv cum închide jocul și are planul B în cazul în care nu ies lucrurile cum le-a stabilit și ce are de făcut, plus în timp real.
Spontaneitatea.
Încă un lucru pe care trebuie să îl ai ca antrenor, să simți unele momente. Uneori îți vine să scoți cinci-șase jucători afară înainte de pauză, dar trebuie să știi că unul intră mai greu (n.r. în ritm) sau că altul are nevoie de mai mult timp.
Citește și
VIDEO: cele mai noi imagini din sport
