Publicat:
07.10.2026, ora 15:23
Actualizat: 07.10.2026, ora 15:25
- Dar câți dintre noi s-ar fi gândit că Victor Pițurcă ar putea fi din nou antrenorul naționalei României. După aventura virată în dezastru a lui Hagi, de ce nu încă un purgatoriu de fotbal pragmatic cu nea Piți?
Era decembrie, sfârșit de an 1999. Naționala se calificase la Euro 2000 care urma să se desfășoare în Olanda și în Belgia. Selecționerul Victor Pițurcă își făcuse încă o dată treaba, cu stilul lui deja cunoscut, taciturn și ursuz.
La tragerea la sorți a grupelor preliminare de calificare la turneul final, România acelor ani se afla în prima urnă valorică alături de naționale ca Germania, Spania, Anglia sau Italia. O realitate neverosimilă astăzi, inclusiv pentru cei care am trăit evenimentele.
Veniserăm din preliminarii câștigâd o grupă din care mai făceau parte Portugalia (!!), Slovacia, Ungaria, Azerbaidjan și Liechenstein. Încă o dată, ceva greu de conceput acum.
Cum era dat afară Pițurcă de Hagi
Căpos și încăpățânat, Victor Pițurcă decisese ca Hagi să nu ia primă întreagă de calificare, pentru că nu participase decât la o mică parte a campaniei.
Retras de la națională, Hagi revenise la insistențele poetului Adrian Păunescu, a cărui putere de persuasiune și autoritate veneau de dinainte de Decembrie 1989. Hagi contribuise decisiv la victoria contra Ungariei, pe atunci, la fel ca acum, adversarul în fața căruia românii nu concep să piardă.
Pițurcă și-a făcut ambiția până la capăt cu Hagi, Hagi la rându-i a ripostat și împreună cu Gică Popescu, colegul de la Galata, au descălecat la București cerând demiterea selecționerului. Ori noi, ori el, acesta era mesajul.
Pițurcă a plătit cu postul. Oricât de abil, președintele FRF Mircea Sandu nu avea de ales. Deși calificase echipa la Euro, pe banca naționalei la turneul final avea să fie încă o dată Emeric Ienei. Norocul proverbial al regretatului nea Imi.
Pițurcă azi
Pițurcă în variantă 2026 este un om de 70 de ani care arată cu 10-15 ani mai tânăr. L-am întâlnit cu niște zile în urmă în redacția Digi Sport unde venise ca invitat al lui Radu Naum la „Fotbal Club”. O raritate prezența lui într-un studio TV.
Am schimbat impresii despre națională, dar și despre înaintarea în vârstă. Am vorbit ca două cunoștințe vechi. Aplatisate până la anulare, disputele contondente din trecut („nea Piți, când mai jucăm și noi fotbal?” era una dintre cele mai blânde) s-au transformat într-un dialog calm, cu accente de simpatie reciprocă. Iarăși neverosimil.
Victor Pițurcă de astăzi este o persoană zâmbitoare, atașată profund valorilor familiei. Soț, tată și bunic, convins că singurătatea omoară mai rău decât boala, aceasta este ipostaza în care l-am reîntâlnit pe fostul selecționer.
Ce ar fi dacă
Ei bine, acest Victor Pițurcă încă se mai gândește la națională. Meditează ce ar fi dacă. Ce-ar fi dacă i s-ar propune să fie iar antrenorul ei, al echipei pe care a calificat-o în două rânduri la Campionatul European, în 2000 și în 2008.
„Este un stres fantastic să fii antrenorul echipei naționale a României. Am făcut niște declarații, e mai greu să mă schimb. Un profesionist ar trebui să preia o echipă și când se află într-o situație grea, să demonstrezi. Eu la echipa națională am construit echipe, nu am găsit echipe deja făcute. În primul meu mandat am găsit jucători valoroși, dar mi-am creat singur echipele.
Tu crezi că eu nu mă gândesc? «Băi, dar dacă aș veni eu la echipa națională? Ce aș realiza, ce aș face?». Te gândești, normal că te gândești. Nu ai cum să nu te gândești”, a spus Victor Pițurcă într-o intervenție la fanatik.ro.
Înțelegător cu Hagi, dar și cu gândul la națională
În toate declarațiile de până acum, Pițurcă a vorbit cu o simpatie și o înțelegere neașteptate față de Hagi. Probabil că timpul a cernut dușmănia din trecut, transformând-o într-un sentiment de solidaritate de neconceput odinioară.
Nu cred că Pițurcă se preface vorbind frumos despre Hagi, nu e stilul lui. Dar niște săgeți există, inclusiv în declarația de mai înainte. Acel „nu ai cum să nu te gândești” concentrează însă totul.
Liniștit alături de familie, ca și retras din antrenorat, lui Pițurcă îi curge sângele mai repede atunci când simte că naționala ar mai putea avea nevoie de el.
Îngerul negru de acum 20 de ani este acum un om mai vulnerabil care întinerește numai la gândul că ar putea face din națională încă o dată templul lui. Un loc în care deține controlul absolut și unde toți i se supun fără crâcnire.
Poți compensa mediocritatea doar prin organizare?
Ar putea acest Victor Pițurcă să extragă aur din minereul plin steril și zgură al generației de acum? Pițurcă în 2000, în 2008 și în 2016 (a lăsat naționala cu 7 puncte după 3 meciuri în preliminarii) avea o bază, un fond de jucători valoroși, validați la echipe mari din campionate puternice. A lucrat mai întâi cu veteranii Generației de Aur, apoi cu urmașii acesteia, Mutu și Chivu.
Astăzi, ar trebui să se mulțumească cu jucători care în cel mai bun caz evoluează la AEK Atena, ca Răzvan Marin, sau ca Dennis Man care și-a câștigat statutul de rezervă la PSV Eindhoven.
În trecut, Pițurcă lucra cu fotbaliști de o certă calitate pe care îi subordona unui plan de joc ermetic, care excludea riscul și era moartea spectacolului. Dar poți compensa mediocritatea numai prin organizare? Probabil că la asta se gândește fostul selecționer trezit din letargie de dezastrul recent al naționalei.
Vom mai ajunge oare să exclamăm din nou „nea Piți, când mai jucăm și noi fotbal?” după vreun egal scos cu forcepsul în fața Italiei sau Franței? Poate că merită încercat.
FOTO: Polonia - România 6-0, în Liga Națiunilor
Post și calificări?
După stilul aventurier al lui Gică, o posibilă (utopică?) revenire la postul fotbalistic cu pâine, apă și calificări al lui Nea Piți.
Dacă lui Hagi i s-a oferit încă o șansă, de ce nu și lui Pițurcă? Oricum naționala a ajuns teren de încercare și ne-am făcut glorios de râs cu cel care visa 12 puncte într-o grupă cu Suedia, Polonia și Bosnia-Herțegovina.
