Dan Udrea Cum funcționează sistemul distructiv din fotbalul românesc și cum e explicat de relația invers proporțională dintre susținerea lui Burleanu și traseul naționalei

• În 2014, când Burleanu a candidat prima oară, România era pe locul 32 mondial, iar el s-a ales cu 113 voturi
• După 4 ani, România coborâse 8 poziții, dar numărul celor care l-au ales a urcat cu aproape 50%
• În 2022 și 2026, când naționala a luat-o serios la vale, Burleanu a atins procente uluitoare: unanimitate, 100%, apoi 98,1%. Cantitativ, numărul voturilor a fost de peste două ori mai mare

Adaugă GOLAZO.ro la favorite

E foarte greu să explici, în orice domeniu, cum e posibil ca undeva unde nu există performanță și randamentul scade teribil, cel care conduce să-și sporească gradul de popularitate în rândul celor care îl aleg. Până și PSD, partid care părea etern în România pe primul loc, la distanță mare de restul, a ajuns să cadă în sondaje și în numărătoarea oficială a voturilor oamenilor.

Doar Răzvan Burleanu însă reușește un lucru aproape inexplicabil. Să urce cu o viteză uluitoare în intenția de vot la FRF, deși echipa națională s-a prăbușit la fel de rapid în ultimii 12 ani. Acest raport, invers proporțional, are darul de a explica exact, dar chiar cu o precizie milimetrică, modul în care funcționează sistemul distructiv din fotbalul nostru.

În fotbal, pentru alegerea președintelui de federație nu votează publicul. O fac doar membrii afiliați. E o precizare esențială.

Exemplele, ca argumente

Și acum iată traseul în această rută paralelă dintre modul în care Burleanu a pus stăpânire pe voturile din Adunarea Generală versus traseul primei noastre reprezentative.

MARTIE 2014

• Echipa națională era aproape de top 30 mondial, peste țări precum Turcia, Norvegia, Polonia, Scoția, Ungaria, Austria, Țara Galilor
• ROMÂNIA: locul 32
• Burleanu candidează la alegeri. Primește 72 de voturi în turul 1, ceea ce a însemnat 41%. În al doilea tur a fost ales președinte cu număr dublu de voturi față de Vasile Avram
• BURLEANU: 113 voturi

APRILIE 2018

• Echipa națională era la începutul acelui an pe locul 40. Căzuse deja 8 poziții. Deja Australia, Iran, Egipt erau peste noi. Tocmai avusesem o campanie dezastruoasă de Campionat Mondial, terminând pe locul 4 în grupă, doar peste Armenia și Kazahstan
• ROMÂNIA: locul 40
• Burleanu câștigă alegerile, în ciuda faptului că l-a avut principal contracandidat pe Ionuț Lupescu. A avut aproape 50% voturi în plus față de 2014. Procentul lui a fost de peste 66%
• BURLEANU: 168 voturi

APRILIE 2022

• Echipa națională își continuă prăbușirea. Ungaria deja ne depășise, Tunisia la fel, ca și Algeria și Slovacia
• ROMÂNIA: locul 48
• Burleanu își adjudecă al 3-lea mandat bifând ceva incredibil: a fost singurul candidat și a fost ales în unanimitate: 100%
• BURLEANU: 266 voturi

APRILIE 2026

• Echipa națională, după ratarea barajului cu Turcia, ajunge pe locul 56, aproape cel mai slab all-time. Congo, Panama, Mali sunt peste noi
• ROMÂNIA: locul 56
• Au loc alegeri la FRF. Burleanu candidează pentru a câștiga al 4-lea mandat. Și o face din nou cu un procent uriaș: peste 98%. 
• BURLEANU: 258 voturi

Din aprilie și până acum, echipa națională a mai căzut două poziții. E pe 58 acum, cel mai slab loc de când există clasamentul FIFA, adică din 1992. Sub Arabia Saudită, lângă Uzbekistan, Qatar și Burkina Faso. Suntem vai de capul nostru!

Ce e și cum acționează „sistemul”

Burleanu încă e președinte FRF, validat de procente demne de Coreea de Nord.

• Cum se poate explica o așa anomalie?
• Cum se poate explica faptul că publicul fotbalului românesc îl contestă și îi solicită demisia, dar el continuă să fie validat de o manieră dezarmantă de cei care au voturile?

Ei bine, răspunsul îl dă „sistemul”. Așa acționează în orice domeniu. E creat, întreținut, îmbunătățit și chiar perfecționat pentru a lucra cu un singur scop: de a menține puterea în mâna celor care prăbușesc ceva și care au pierdut încrederea oamenilor.

De fapt, ca să înțelegeți mai bine ce e sistemul, iată cum îl definea chiar Răzvan Burleanu, în programul cu care a candidat în 2014. Se numea „Programul de guvernanță al fotbalului românesc”:

„Comunismul, prin tarele sale, a stimulat condiţiile nefaste care au făcut ca şi în mediul fotbalistic să se formeze un «sistem». Ce e un sistem? Acea reţea de relaţii care s-a ţesut înainte de 1989 între «aprozariştii-şefi» din fotbal, cei care făceau parte din «cooperativă» (în mare măsură fiind unii şi aceiaşi), puterea politică (primari, prim-secretari judeţeni, demnitari de rang înalt) şi o parte dintre «descurcăreţii» din Miliţie şi Securitate.

Sistemul a devenit o mică lume care dispunea de o mare capacitate de a influenţa mersul fotbalului în funcţie de anumite interese individuale sau de grup. Sistemul tranzacţiona interese, printr-o reţea de relaţii contra unor beneficii financiare sau de putere”.

Probabil că nici măcar Burleanu nu-și imagina atunci că va putea ajunge să transforme „sistemul” de așa natură încât procentul lui în alegeri să fie invers proporțional cu nivelul de trai al naționale. Dar „sistemul” nu are grijă de rezultatele sportive, nu se raportează nici la ce își dorește publicul, el doar „tranzacționează interese printr-o rețea de relații”.

Ne mai spunea ceva Burleanu în 2014: „Consider că FRF trebuie să treacă printr-o etapă de reflexivitate şi regândire totală a sistemului fotbalistic pentru că succesul şi performanţa nu sunt apanajul unei naţiuni sau alteia, ci se profilează acolo unde există viziune, pricepere şi voinţă de a face lucrurile transparent, cinstit şi în conformitate cu proiectul de dezvoltare stabilit“.

Din păcate, apanajul acestei țări pare să nu fie, într-adevăr, nici succesul și nici performanța, ci “sistemul”. E singurul lucru făcut cu adevărat profesionist și care poate atinge procente de rentabilitate și predictibilitate de 98-100%!