Cristian Geambașu Metoda Lucescu

• Titularii sunt de neatins, rezervele sunt rezerve, că de-aia se numesc așa. Iar cu schimbările, mai ușor. Principiul funcționează impecabil cu echipe din eșalonul trei. Mai departe, ne vom lămuri.
• Totuși, chipul lui Mitriță după meciul cu Lituania era ca fața întunecată a lunii.

Adaugă GOLAZO.ro la favorite

Ați observat cum dispare naționala de pe radar a doua zi după meciuri? Ca OZN-urile, pe care mulți pretind că le-au văzut, dar nimeni nu știe să spună unde ajung. Asta spune multe despre interesul real, dar mai ales cotidian al iubitorului de fotbal.

Naționala este meniul de duminică, nu mâncarea de zi cu zi. Unde mai pui că fix duminică avem derby-ul Dinamo-FCSB care pentru mulți este eternul Dinamo-Steaua. Inclusiv destui dinamoviști sunt convinși că echipa lor joacă împotriva Stelei.

Cristalizarea altui stil

Până la meciul care va încinge toate canalele media, probabil că și mințile unora, poate ar merita să nu abandonăm naționala ca pe un copil împărțit de doi părinți divorțați.

Victoria de la Kaunas, 2-1 cu Lituania, este prețioasă și pentru că a fost obținută cu muncă multă, în fața adversarului care ne-a pus, totuși, cele mai mari probleme în actuala campanie din Liga Națiunilor.

Parcurs imaculat după 4 meciuri, maximum de puncte. Dincolo de rezultat se poate vorbi de cristalizarea unui stil diferit în timp record. Asta contrazice puternic teoria lipsei timpului necesar pentru schimbare, în condițiile particulare de lucru la o echipă națională față de una de club.

Unul a format, celălalt rafinează

Preferința lui Mircea Lucescu pentru posesie pare să se fi materializat mai repede decât credea el însuși. Greu de spus dacă fotbalistul român o fi mai tehnic decât colegii lui europeni, bănuiesc că operăm cu un clișeu care ne gâdilă orgoliul de masculi alfa, beta, gama, teta și miu.

Dar pentru că mingicăreala e sport național, ne prinde să ținem de minge, să jucăm din călcâie sau din devieri.

Trecerea de la oferta sobră și economicoasă din mandatul lui Edi Iordănescu la jocul prelungit de pase de acum a dat roade în fața unor adversari de calibru mic. Dar este o realitate. Edi Iordănescu a format grupul, Mircea îi rafinează stilul.

Intangibilii

Dar păstrează și unitatea acestuia? Nu alterează relația de camaraderie sinceră făcându-i pe unii titulari și pe ceilalți rezerve? Cred că aceasta este o întrebare care trebuie pusă nu doar pentru a inventa ceva care să fisureze recipientul deja plin al laudelor la adresa selecționerului.

De la înălțimea prestigiului său, Lucescu senior mizează pe coagularea unei formule aproape intangibilă, dar nu pare a pune mare preț pe menajarea sensibilității celorlalți. A celor care nu aparțin grupul restrâns de aleși. 

Turiști, dar sănătoși

Există câțiva jucători-turiști în lotul alcătuit pentru dubla cu Cipru și Lituania. Nici nu este complicat să îi identificăm. Tîrnovanu, Horațiu Moldovan, Cristi Manea, Denis Alibec, Mitriță, Victor Dican și Alexandru Pașcanu nu au jucat niciun minut în deplasările din Cipru și Lituania.

Mai ușoare de înțeles în cazul particular al portarilor, unde mizezi pe stabilitate când vrei rezultat, lucrurile se complică atunci când ajungi la jucătorii de câmp.

Să zicem că pe Rațiu nu îl schimbi cu Manea nici măcar când ai 3-0 cu Cipru din minutul 35, pentru că omul de la Rayo posedă un certificat superior de valoare.

Pașcanu și Dican sunt nou-veniți, se află în perioada de evaluare. În regulă.

Problema apare când vorbim despre Alibec și despre Mitriță. Niciun minut, doar o explicație-alibi oferită de Mircea Lucescu lui Ovidiu Ioanițoaia, în care își justifică decizia prin grija pentru integritatea jucătorilor în condițiile terenului greu de la Kaunas. 

Experiență și încăpățânare

Nu știu cât de tare au apreciat Alibec și Mitriță grija selecționerului. Mai ales că băieții ne scoseseră cumva din necaz la meciul cu Lituania de la București.

Dacă au înțeles tipul de pedagogie marca Lucescu, bravo lor. Deși fața lui Mitriță imediat după partida de marți seară spunea altceva.

Faptul că selecționerul nu a apelat decât la 3 schimbări din cele 5 permise de regulament, și acelea operate (ca de obicei) târziu (Coman și Olaru au intrat în minutul 72 în locul lui Mihăilă și Răzvan Marin, iar Ianis în 84, în locul lui Man) arată un conservatorism bine înrădăcinat. Care poate fi și o chestiune de experiență (ce dom’le, Guardiola face mai multe?), dar și una de încăpățânare.

De urmărit, ca să închei cu un clișeu nemuritor.