Publicat:
26.09.2026, ora 00:01
Actualizat: 26.09.2026, ora 01:14
- România a pierdut cu 1-2 în fața Suediei la debutul celui mai periat selecționer din istoria fotbalului.
- O atitudine ceva mai bună în ansamblu, dar lipsa de valoare colectivă și individuală s-a văzut fără ochelari.
- Iar atunci când subordonezi interesul echipei și îți favorizezi fiul orice discuție serioasă despre fotbal se termină
Hagi tatăl a făcut echipa după pohta ce-a pohtit. Fiul Ianis titular și căpitan. Să nu mai avem dubii. Limanul lui Ianis este echipa națională a României, nu echipa de club indiferent cum s-ar numi ea.
Hagi tatăl a început meciul cu Suedia cu 5 oameni pe care i-a crescut el pe teren din primul minut. Alături de fiul Ianis au mai fost Virgil Ghiță, Tudor Băluță, Răzvan Marin și Louis Munteanu.
Doi dintre cei mai slabi oameni ai primei reprize au fost Virgil Ghiță, depășit de Isak și Gyokeres la ambele goluri suedeze, și Tudor Băluță.
Al treilea cel mai slab jucător al nostru, fiul Ianis Hagi. Hagi selecționerul ne cere să fim pozitivi când vorbim despre națională. Să nu ne mai ceară asta atât timp cât naționala este afacere de familie!
Continuăm să ne mințim!
Suedia nu este o echipă mare, este o bună echipă medie din Europa. Asta o transforma în adversarul ideal pentru a vedea potențialul României antrenate de Hagi. Să înțelegem cum stăm, ce s-a schimbat în bine, dacă s-a schimbat.
Ocaziile lui Louis Munteanu și golul lui Denis Man din prima repriză nu au venit întâmplător, ci au fost fructul unui joc colectiv decent și al unei implicări pe care nu o vedeai în trecutul recent.
Ne amăgeam înainte de meci că vom profita de slăbiciunile apărării echipei pregătite de Graham Potter, dar uitam că schimbarea de sistem a defensivei noastre, 3 fundași centrali, plus lipsa de omogenitate (Ghiță, Drăgușin și Coubiș mai evoluaseră o singură dată împreună!) ne făcea și pe noi măcar la fel vulnerabili.
Și dacă ne-am lupta, cum ar fi?
Suntem în continuare prizonierii unor clișee nesănătoase. “Dacă ne luăm la luptă cu ei, nu avem nicio șansă”. Zicerea îi aparține lui Răzvan Marin, unul dintre puținii noștri jucători din străinătate care evoluează constant la echipa de club, AEK Atena.
Dar de ce să nu ne luăm la luptă cu ei? Până când ne vom ascunde în codri și vom turna smoală în capul dușmanului?
Ce ne spune Răzvan este că ne asumăm că suntem inferiori și doar păcălindu-i cumva pe adversari, vicleni, am putea scoate un rezultat favorabil. Vi se pare o atitudine care rezonează cu idealurile antrenorului Gheorghe Hagi care dorește să construiască o echipă dominantă, de învingători?
Mingea ne iubește mai tare pe noi?!
A fost ceva mai bine, dar nu suficient de bine la Solna cu Suedia. Asta ne arată acest 1-2 obținut după o seară în care România a avut ceva posesie și o atitudine care lasă loc pentru zile mai bune.
Sunt sigur că Hagi muncește și este pasionat, dar atât timp cât nu reușește să fie și altceva decât tatăl protector al fiului degeaba toată munca. Ai noștri joacă și nu joacă la echipele lor din străinătate, iar celor veniți din campionatul intern le lipsesc intensitatea și ritmul.
Ce nu vrea să accepte Gheorghe Hagi este că nu poți face un olimpic la matematică dintr-un elev care are probleme să rezolve ecuații de gradul 1. Nu poți, oricât l-ai încărca pozitiv și l-ai medita.
În loc de concluzii scremute și pentru destindere, închei cu un citat fascinant al unuia dintre comentatorii Antenei 1. “De obicei, mingea ne iubește mai tare pe noi”. În traducere din română în română asta înseamnă dom’le, noi, românii, suntem mai tehnici, suntem brazilienii Europei! Ce poți să mai zici după așa ceva?
