Cristian Geambașu Semnificația victoriei lui Ben Shelton

• Americanul care va împlini 24 de ani la începutul lui octombrie poate fi alternativa la anunțata hegemonie Alcaraz-Sinner.
• Ben este un foarte bun tânăr jucător, dar nu un copil minune. Acesta este tiparul zilelor noastre, uitați-i pe adolescenții geniali care spulberau tot

Adaugă GOLAZO.ro la favorite

Când s-a încheiat domnia Big Three, Federer-Nadal-Djokovic, părea că în urmă a rămas un deșert bântuit de fantomele meciurilor antologice ale titanilor.

Doar cu un an mai tânăr decât Rafa, dar cu 6 decât Roger, mai rezistent parcă decât ceilalți la trecerea timpului, Nole a continuat o vreme să îi domine pe cei din Nextgen. Dar semnele regresului nu puteau fi ignorate. Anul acesta la US Open sârbul a ieșit din primul tur și a părut anacronic.

La fel ca și în dansul dansul acela unduitor dintr-un generic al turneului, alături de oameni mai tineri decât el cu aproape 20 de ani. Trebuie să ai simțul ridicolului oricât de tânăr vrei să pari!

Breșa

Mai demontează o teorie victoria totuși neașteptată a lui Ben Shelton în fața lui Carlos Alcaraz. 6-7, 6-1, 6-3, 1-6, 7-6, după un meci test de rezistență fizică și forță mentală.

Teoria că tenisul băieților a fost confiscat pentru mulți ani de acum încolo de spaniolul Alcaraz și de rivalul lui italian Jannick Sinner.

Iar istoria recentă a Grand Slamurilor ultimilor 3-4 ani o susținea. Acum avem o breșă. Ben Shelton împlinește 24 de ani în octombrie și este doar cu 8 luni mai în vârstă decât Alcaraz și cu un an mai tânăr decât Sinner.

Cu victoria dramatică din noapte de marți spre miercuri, americanul se debarasează probabil definitiv de statutul de permanentă promisiune și se infiltrează între cele două staruri.

Nici copiii de mingi nu mai sunt copii!?

Ben este un reprezentant excelent al generației sale, una care nu mai favorizează ideea de copil minune. Tinerii de astăzi se coc mai greu, la foc mic, poate și pentru că având cam totul realizează anevoie că trebuie să mai și muncească.

A apus demult epoca adolescenților geniali gen Bjorn Borg, Mats Wilander sau Boris Becker care apăreau și dădeau de toți pereții cu campionii vârstnici. Într-o epocă a super vitezei, campionii de acum se plămădesc mai anevoie.

La rându-le, nici Sinner și nici Alcaraz nu au fost chiar copii minune. De altfel, în tenisul contemporan, nici copiii de mingi nu mai sunt copii, i-ați văzut pe cei de la US Open!! Ce-i asta totuși? Dacă e o glumă, e proastă.

Semnalul

A fost nevoie de ani buni pentru ca talentul lui Ben Shelton să capete consistență și să fie validat de rezultate. Ben alterna momentele de strălucire cu perioadele de cădere abruptă în joc. A doua lui semifinală de Grand Slam nu înseamnă consacrarea definitivă, dar e un semnal ferm prin felul în care s-a calificat.

S-a luptat parte-n parte cu marele Alcaraz și a învins. Dar a învins un Alcaraz diminuat de accidentarea care l-a ținut departe de teren cam jumătate de an sau unul revenit cu puteri depline? Înclin spre a doua variantă.

Maturizarea

Savuros ca de obicei când dă pronosticuri greșite, Mats Wilander (mai țineți minte ce ne temeam când o indica favorită pe Simona?) spusese imediat după victoria lejeră asupra lui Tommy Paul că Alcaraz e prea puternic și prea rapid pentru orice adversar pe care l-ar întâlni.

Uite că nu a fost. Ben a câștigat pe mâna lui, nu pe mâna accidentată (la golf?!) a lui Carlos. Ben a jucat variat, a servit constant bine (tare servește mereu) și a comis greșeli neforțate aproape la jumătate cât Carlos. Asta înseamnă maturitate.

Ben dispută semifinala cu Frances Tiafoe, aflat la cei 28 de ani ai lui la a 3-a prezență în penultimul act la Flushing Meadows.

Sănătatea tenisului

Mai departe asta înseamnă că vom avea un american în finală și că e posibil ca după 23 de ani (ultimul câștigător a fost Andy Roddick în 2003) un american să triumfe în turneul de casă.

Pentru sănătatea tenisului nu este rău deloc că prefigurata hegemonie Alcaraz-Sinner a rămas doar o minge de meci nefructificată. Deocamdată.