- De ceva mai mult de un an, FCSB și Becali primesc fix ceea ce merită: rușini și umilințe
- Într-un fotbal sănătos, în care ceilalți erau buni și profesioniști, Becali ar fi fost împins mult mai devreme să accepte că e depășit
Anul 2026 e cel în care FCSB e scoasă din play-off, e eliminată într-un mod umilitor de Auda și după o treime din sezonul regular e mai aproape de locurile care duc la barajul de menținere-promovare decât de acces în primele 6!
ÎNTREBAREA
Tot în 2026, Gigi Becali recunoaște tot mai des că e depășit de ceea ce înseamnă fotbalul de astăzi.
Și de aici se naște următoarea întrebarea:
- Nu e despre FCSB și de ce a ajuns în halul în care a ajuns, ci de ce fotbalul românesc a dormit atâția ani și l-a lăsat pe Becali să ajungă aici.
Ce înseamnă să ajungă aici? Să fie în top atâția și atâția ani, să acceseze loc de Europa în TOATE edițiile de campionat. Să mai și câștige trofee și, cu una, două excepții, să fie în lupta pentru titlu de fiecare dată.
Cum putea fi Becali scos în decor
Modul primitiv în care Becali conduce clubul, imixtiunea grotească pe care o aplică staff-ului tehnic, faptul că această echipă a fost condusă de patron din fotoliul casei sale, cu schimbări realizate meci de meci, toate aceste lucruri, într-un fotbal sănătos, ar fi trebuit să-l scoată în decor mult, mult mai devreme.
Dacă celelalte cluburi ar fi fost profesioniste, bune, valoroase, atunci FCSB s-ar fi aflat mereu în situația de acum. Pentru că normalitatea aceasta trebuie să fie: cu FCSB călcată în picioare fiindcă, la rândul ei, Becali calcă în picioare noțiunile elementare și fundamentale ale fotbalului.
Becali s-a priceput pe spatele amatorismului rivalelor
Dacă am fi avut un campionat puternic, atunci Dinamo, Craiova, Rapid, CFR, în trecut Astra, Viitorul, Vaslui, Poli Timișoara, toate aceste cluburi, conduse profesionist, ar fi trimis de fiecare dată FCSB în afara Europei.
Becali ar fi realizat repede că e depășit, nu abia după mai bine de 20 de ani de când e patron. Când însă stai acasă, faci transferuri, schimbări, spui cum să se execute un corner, cum să aibă echipa posesie și ești sus în clasament, chiar ajungi să crezi că te pricepi.
A fost de ajuns ca Universitatea Craiova să facă bine ce face de un an și ceva, pentru ca între cele două cluburi să se creeze în acest moment o prăpastie imensă.
Rapid încearcă același drum și pare că lucrurile sunt făcute profesionist în ultima vreme, Dinamo la fel. Și așa s-a ajuns ca FCSB să se prăbușească și Becali să accepte că nu face bine ce face.
Și Barcelona și United au crezut că se pricep fără Guardiola și Ferguson
S-a întâmplat și la cluburi mai mari ceva asemănător, e drept, în altă direcție.
Când a plecat Guardiola de la Barcelona, cei care conduceau au gândit probabil că echipa e atât de bună, încât poate juca singură și va performa chiar și cu antrenor pus la solicitarea lui Messi.
N-a fost deloc așa și abia aducerea lui Luis Enrique a urcat-o din nou în topul UCL pe gruparea catalană.
Când Alex Ferguson lega titlurile ca pe mărgele, succesul părea atât de facil și de banal, încât după plecarea lui a fost cu adevărat un șoc parcursul lui United.
Nimic n-a mai funcționat pe Old Trafford, dovadă că antrenorul a fost cheia acelor performanțe, nu banii, jucătorii, anvergura clubului sau cota cotația de la bursă a companiei.
Să asistăm la începutul normalității?
În ambele cazuri, slăbiciunile cluburilor au fost însă scoase la suprafață de adversari, de o competiție vie, valoroasă, în care celelalte competitoare fac ce trebuie să facă, lucru care nu s-a petrecut în campionatul nostru.
Unde FCSB și patronul-antrenor-împărat Becali și-au făcut de cap cu succes. Dar, mai devreme sau mai târziu, toate au un sfârșit. Sau un început, de normalitate.