- Elefanții din încăperea naționalei se numesc Ianis. Ianis și Ianis. Unul singur a fost luat. O singură alegere, făcută automat, fără emoții, fără gânduri parazite. Hagi l-a ales pe Ianis și nu pe Ianis.
Oameni care au însemnat ceva pentru fotbalul ăsta, de la Mutu și Adrian Ilie până la Lăcătuș, și-au exprimat mirarea și neînțelegerea. De ce nu a fost convocat Ianis Stoica, pasă de gol cu Sporting, două goluri cu Braga, gol și pasă de gol cu Rio Ave? Răspunsul plutește în aer.
Pe postul lui selecționerul a pus trei oameni în schema lotului: Mihăilă, Tănase. Și Ianis. Celălalt Ianis. Fiul lui.
Echipa națională. Aceasta e adevărata echipă a lui Hagi 2
Mihăilă are 96 de minute pe teren și un cartonaș roșu sezonul ăsta. Tănase vine după depresia de la FCSB. Hagi Jr. are 104 minute de joc în 6 meciuri, o pasă de gol și o stare de inconfort la Alanyaspor. Acolo nu a fost titular nici un meci, și nici căpitan. La națională va fi, logic, invers.
Dacă îi arăți oricui nepriceput aceste alegeri, ar spune că e un scandal. De aceea în fotbal e important să ai oameni care pricep. Pricep cum stă treaba.
Bănuiți ce se vorbește în afara studiourilor și exprimărilor publice despre această situație. Cu Ianis Hagi a fost așa de la început. Din spate tatăl care l-a împins și ghidonat, din față criticile despre impunerea lui cu forța. Nimic simplu.
Ianis a fost propulsat prin obligația numelui către un destin deocamdată neîmplinit la nivelul așteptărilor, în permanență în căutarea echipei ideale care încă nu s-a inventat. De fapt, ea există, doar că nu poate fi înmatriculat acolo decât din când în când. Echipa națională. Aceasta e adevărata echipă a lui Hagi 2. Să i-o interzici e ca și cum i-ai interzice fotbalul.
Hagi, cel mare, are dreptate. Are toată dreptatea din lume. Până la proba contrarie. Care sperăm să nu vină. Ne-a spus-o de la început, vor veni cei cu istorie la națională.
Din această perspectivă, alegerile sunt logice. Mihăilă și Ianis Hagi au dat goluri importante de-a lungul timpului. Tănase are o vastă experiență, poate lovi, cum a mai făcut-o, pe finaluri de meci.
Dar atunci de ce Cîrjan, de ce Matei Ilie, de ce Coubiș? Primul pentru că era de mult pe lista de așteptare. Ultimii doi pentru că are nevoie de ei în sistemul presupus cu trei fundași centrali.
Explicații sunt mereu. Și mereu ele vor depinde de rezultat. Rezultatul e ceasul atomic al oricărui antrenor. El nu întârzie niciodată.
Senzația e că Ianis Stoica a luat prin surprindere și a cam deranjat cu reușitele sale
Dar e ceva mai mult decât atât.
E una dintre moștenirile lui Mircea Lucescu, pe care Hagi îl ține ca părinte spiritual în ale fotbalului: grija pentru viitor.
O națională nu e doar o poză de moment, e un organism viu, în facere și prefacere. Lucescu a preluat o națională a Turciei în derivă în 2017 dar nu a vrut doar să salveze barca, a vrut să o transforme într-o navă de luptă. A promovat jucători noi, tineri, a sacrificat siguranța unui prezent oarecare pentru un viitor mai mare. Naționala care s-a calificat la ultimul Mondial își are rădăcinile în acea muncă de alchimist.
Senzația e că Ianis Stoica a luat prin surprindere și a cam deranjat cu reușitele sale. Era un oarecare, în curs de eșuare, când, bum!, a spart norii. S-a propulsat singur în calcule, în comentarii. A tulburat apele.
Dar Ianis Stoica poate fi o parte din viitorul naționalei. Deși e posibil să aibă un caracter dificil, e un om de care vom avea nevoie. El trebuie ținut „cald”. Un contact permanent, niște explicații ar fi făcut mult bine.
Doar că, din spusele lui, nimeni nu a vorbit cu el. Neconvocarea nu i-a fost anunțată, motivată. Aici intervine amărăciunea și neînțelegerea.
Aici trebuie să ne întoarcem la Lucescu. La ce ne-a învățat. Și încă ne învață de dincolo. Fotbalul e și cu oameni, nu doar cu scheme. E despre educație, despre creștere, despre însoțire. Despre incluziune, nu doar despre numărul 10. Obsesivul număr 10. Cel real sau cel visat.