Publicat:
21.09.2026, ora 00:09
Actualizat: 21.09.2026, ora 00:16
- Când am ieșit duminică seară de la Dinamo - Farul 4-0 am văzut un spectator cu un tricou special.
Mereu mi s-a părut că tricourile echipelor de fotbal fără nume și număr pe spate nu au sens. Cele care nu sunt personalizate nu spun nicio poveste, nu au niciun istoric, nicio semnificație.
Acesta avea nume, număr și spune o poveste memorabilă. Era tricoul lui Dinamo din Liga 2, cu Gorka Larrucea pe spate. De ce e special? Pentru că vine dintr-o cu totul altă eră. Una care ne arată unde a fost Dinamo și cât de departe a ajuns.
Au trecut aproximativ 4 ani de când acel tricou a fost purtat de jucătorul spaniol la un meci oficial, iar un suporter a plătit câteva sute de euro pentru a trece un mesaj pe spate, sub guler.
Era perioada în care la Dinamo nu existau bani. Pur și simplu nu era niciun leu. Clubul retrogradase și era în insolvență. Se făceau chete, se căutau sponsori, însă nu mulți voiau să se mai asocieze cu numele Dinamo în acea perioadă. Se strângeau rândurile pentru cheltuielile elementare.
Pe tricoul alb, deasupra numărului lui Gorka, 88, scrie cu roșu „Consiliul Local Dinamo”, pentru că așa a dorit suporterul care a plătit. Puteai alege orice, iar aceasta era o glumă pe-atunci, printre dinamoviști, una amară, putem spune. Ei vedeau cum atâtea echipe din liga secundă și nu numai erau susținute de primării, din bani publici, în timp ce clubul lor era aproape de faliment.
De aceea s-a ajuns și la această idee, de a strânge bani imprimând un nume sau un mesaj pe tricourile de joc, care apoi să le fie trimise fanilor care le-au plătit, cu autograful jucătorului respectiv. Sărăcia te face extrem de inventiv.
Acum nu mai e nevoie. Pe tricoul de joc 26/27 își fac loc multe nume importante de acționari, de companii.
Parcă au trecut zeci de ani de la „Consiliul Local Dinamo”. Sunt doar 4 de când clubul nu avea multe speranțe, dar îi avea pe cei care făceau liste pe grupul Radio Dinamo, unde se licitau sume considerabile pentru fiecare tricou. Cei care plăteau pentru un simbol, din dragoste, în încercarea disperată de a-și ține echipa în viață.
Momentul de la Dinamo - Farul m-a impresionat. Acel tricou din Liga 2 e incredibil de valoros, pentru că cine a trăit acele momente-limită merită cel mai mult să se bucure de ceea ce se întâmplă acum la Dinamo.
- P.S. Cu Farul fost prima dată în acest sezon când Andrei Nicolescu nu a mai fost înjurat de acea parte a galeriei care îl ia la țintă la fiecare meci. Întâmplător sau nu, atmosfera din stadion a fost una fabuloasă. Cine a fost la meci știe ce spun. Piele de găină. A fost absolut electrizant, pentru că toată energia a mers către încurajarea echipei, către cântece și către aplauze. Jucătorii au alergat în urale către fani la final, antrenorul a stat mai multe minute în fața suporterilor. Poate sunt niște lucruri de învățat de aici, de ambele părți - ca să fim corecți.
