Cătălin Tolontan Cartonașul negru

• FRF a decis să introducă avertismentul la adresa părinților care, la meciurile de copii și juniori, se comportă rău la adresa celor din teren, fie că sunt copiii lor, ai altora, antrenori sau arbitri.

Adaugă GOLAZO.ro la favorite

Dacă exista cartonașul negru pentru cei care țipau, acum 10-20 de ani aș fi primit, pe bună dreptate, nu un cartonaș, ci un volum de dimensiunile cărții de telefoane. Dar FRF are dreptate. Nu credeam că o să spun asta despre Răzvan Burleanu, dar chiar are dreptate.

Până la urmă, e un gest. Vom vedea cum funcționează. FRF a spus că „Decizia a fost adoptată pe 11 septembrie 2026, în Comitetul de Urgență al FRF, și este deja prevăzută în regulamentele competiționale dedicate copiilor și juniorilor”.

„Prin această măsură, FRF devine singura federație de fotbal din lume care introduce un cartonaș destinat exclusiv sancționării comportamentului inadecvat al spectatorilor din tribune”.

„Sfârșitul competenței”

Evident că o hotărâre de acest gen nu schimbă mentalități. Nu în două, trei sezoane. Și nici măcar nu e un fenomen românesc. Credința că spectatorii de pe margine știu mai bine decât ceilalți cum se fac profesiile lor, cum se antrenează sau arbitrează și cum ar trebui să joace copiii, asta se întâmplă nu doar în România. Și nu doar în fotbal, în toate meseriile.

Știm mai bine cum ar trebui să pledeze avocații, să diagnosticheze medicii și să conducă primarii. „Sfârșitul competenței” nu înseamnă că oamenii sunt mai nepricepuți, ci că noi credem asta și că îi discredităm pe experți. Iar asta începe de când ești mic. Atunci auzi mereu că nu ești suficient de bun. De multe ori auzi însă „Băi, boule, dă drumul la minge!”.

Un strop în plus de încredere de sine pentru copii

Copiii de azi de pe teren nu vor deveni toți fotbaliști profesioniști. Dar tot vor ajunge profesioniști presați de cei din jur: ca zugravi, ingineri, profesori, șoferi.

Indiferent ce meserie vor practica, atunci când vor deveni mari, vor fi contestați. Măcar să-i lăsăm în pace acum, când sunt fragezi, când greșesc, când timpul e de partea lor. Cu un grăunte de încredere în ei dacă vor ieși de pe gazon și tot e un câștig.

Cum reacționăm când suntem îndemnați la o secundă de reflecție

La un moment dat, ca ziarist, am participat la un studiu în care se analizau comentariile microbiștilor. Știți cum e în sport: pasiunea extremă naște polemică.

Studiul analiza comentarii online din România, Ungaria și Norvegia. Au fost culese sute de mii de comentarii de pe internet de după meciuri.

Specialiștii din mediul academic au făcut un experiment. După ce un cititor scria comentariul, el era întrebat, automat, dacă e sigur că acela e comentariul său și dacă vrea să-l recitească înainte de a-l trimite. Se măsura reacția și timpul.

Studiul a fost comparat cu reacțiile oamenilor din multe țări. Rezultatul? Medalie de aur! Eram campioni „la certitudine”. Adică dăm repede „ENTER”, cu mesajul „Da, băi, ăsta e mesajul meu, nu vreau să recitesc nimic”.

Suntem siguri că nici nu greșim. Că nu avem nimic de corectat și, prin urmare, de învățat. Măcar când ne raportăm la copii e bine să ne mai gândim un pic. Și e util să existe un cartonaș negru pentru certitudinea devenită injurie.