- La doar 36 de ani, în septembrie 2001, lipsit de orice experiență ca antrenor, Hagi debuta pe banca naționalei, într-o victorie strălucitoare, la Budapesta
- Astăzi, la 61 de ani, când e un tehnician care a construit jucători și a câștigat trofee, Hagi are pe mână o generație la ani lumină față de cea de atunci
- Câteva comparații: Chivu vs Bancu, Gică Popescu vs Ghiță, Dorinel vs Răzvan Marin, Mutu vs Ianis Hagi, Adrian Ilie vs Louis Munteanu
E frumos să ai visuri mari, însă când ajungi la cai verzi pe pereți, deja se întrece măsura și se deformează realitatea și așteptările rezonabile pe care le avem de la echipa națională. Hagi vorbește despre 12 puncte, Ilie Dumitrescu zice că facem 10!
Nu costă nimic să ai optimism și să dai din gură, dar când deschidem ochii și ne uităm cu atenție unde suntem și ce avem, probabil ar trebui să avem capacitatea de a rămâne și cu picioarele pe pământ și cu pereții nespoiți!
Astăzi, Hagi începe al doilea mandat. Meciurile amicale din iunie nu se pun, diseară e oficialul cu Suedia, startul din Liga Națiunilor. Am fost neinspirat total când astăzi la prânz am căutat să văd cum a arătat debutul lui Hagi în precedentul mandat ca selecționer.
Dumnezeule, ce echipă a avut pe mână Hagi în 2001
Era tot luna septembrie. Dar în 2001. Hagi avea doar 36 de ani, renunțase la cariera de jucător de doar 3 luni. Fusese numit în fruntea naționalei datorită numelui său și a uriașului credit pe care îl genera. Ca antrenor nu era nimic. Și debutul a fost cu dreptul, 2-0 la Budapesta împotriva rivalei Ungaria, într-un meci mare făcut de tricolori.
Și de aici începe depresia în perspectiva meciului de azi. Parcurgerea primului 11 de la acel joc ne arată cât de mult ne-am prăbușit ca națională. Ce fotbaliști erau! Ce echipă a avut atunci pe mână Hagi și ce are acum! Nu există comparație.
Așadar, la Ungaria - România 0-2, pe 5 septembrie 2001, am avut următorul 11:
- Lobonț - Contra, Gică Popescu, Filipescu, Chivu - Sabău, Rădoi, Dorinel Munteanu - Ad. Ilie, Mutu - Marius Niculae
Fantastic acest prim 11. Jucători care erau titulari în Serie A, Bundesliga, La Liga, AC Milan, Sporting, Ajax, la Valencia, care tocmai disputase finala UEFA Champions League.
Și cu toate acestea, nici măcar atunci n-am accesat Mondialele. Știți ce a urmat, acel baraj cu Slovenia în care parcă am adunat tot ghinionul pe care îl poate avea o națională într-o dublă.
Astăzi ne punem bazele în fotbaliști care vin din China, Emirate, SUA, Zweite Bundesliga sau care nu joacă nici la echipe mediocre din Turcia.
Parcurgerea primului 11 pe care Hagi îl va pune astăzi în teren cu Suedia, raportat la cel de acum 25 de ani, are darul de a ne crea o stare de disconfort. Ne strică practic cheful pentru meciul de azi. O facem, totuși:
- I. Radu - Coubiș, Drăgușin, Ghiță - Rațiu, R. Marin, T. Băluță, Bancu - I. Hagi - Man, Louis Munteanu
Îl avem măcar pe Hagi, seniorul, antrenorul!
Singurul nostru avantaj acum e că Hagi e infinit mai bun decât în 2001. A recunoscut, la mulți ani după acel moment, inclusiv Mircea Sandu că a făcut o greșeală numindu-l antrenor.
Hagi e astăzi la maturitate, a antrenat aproape neîntrerupt două decenii și jumătate, are experiența necesară pentru a ridica nivelul jucătorilor.
Să avem însă decența de a ne seta așteptări corecte și rezonabile. Bancu nu e Chivu, Rațiu e departe de Contra, între Dorinel și Răzvan Marin e un ocean de valoare ca diferență, iar fotbalist precum Sabău fotbalul românesc nu a mai avut în ultimii 20-25 de ani. Cât despre trioul din față, Adrian Ilie, Mutu, Marius Niculae, pus în fața tripletei Hagi, Man, Louis Munteanu, pare că e desprins dintr-o realizare AI, atât de bun era.
Incredibil cât de sus am fost și cât am putut regresa. Hagi e practic singurul nostru reper, farul pe care îl vedem din valurile lipsei de rezultate și a non-valorii jucătorilor care ne-au tot îndepărtat de ceea ce înseamnă o echipă națională de anvergură. El continuă să lumineze și să debordeze de optimism, stare pe care o solicită tuturor celor care sunt interesați de fotbal.
Din păcate, n-am avut ce face și am căutat debutul său de acum 25 de ani. Caii verzi au dispărut, visurile la fel. Să vină mai repede ora de start a meciului cu Suedia că ne dispare cheful de tot până la 21:45!
Singurul lucru care nu ne lasă să capitulăm definitiv e vocea lui Hagi, care tot repetă obsesiv că România are fotbaliști de valoare.