Publicat:
07.09.2026, ora 16:11
Actualizat: 07.09.2026, ora 16:18
- Fundașul Fiorentinei dă repetate semne de slăbiciune fotbalistică. Avocatul lui din oficiu, Adrian Mutu, îl absolvă de orice vină și aruncă totul în cârca coechipierilor Dragonului. Care este totuși adevărul despre cel mai scump jucător român?
Fabio Grosso a fost dat afară după al treilea eșec consecutiv în Serie A al Fiorentinei, echipă pe care o antrena de la începutul lunii iunie a acestui an.
Conducerea grupării viola nu a mai așteptat pauza competițională prilejuită de meciurile interțări de la finalul lui septembrie și a anunțat demiterea lui Fabio Grosso noaptea târziu, la câteva ore după eșecul cu AC Torino.
Între timp, succesorul lui Grosso a fost deja anunțat în persoana lui Paolo Vanoli.
Victimă colaterală sau personaj principal?
De ce este interesantă pentru noi demiterea campionului mondial din 2006, cred că vă dați seama. Nu soarta Fiorentinei, o echipă pândită de retrogradare și în sezonul trecut, este problema arzătoare a microbistului român, ci posibila contribuție la starea de lucruri de acum a lui Radu Drăgușin.
Este românul coautor al acestor înfrângeri sau doar vorbim doar despre un actor secundar?
Este Drăgușin o victimă a slăbiciunilor noului său club sau este un personaj central al defensivei de Comedia dell Arte a Fiorentinei?
Versiunea lui Mutu
Dacă îl asculți pe Adrian Mutu, parte a istoriei contemporane a formației din orașul familiei De Medici, începi să crezi că Drăgușin doar decontează prostiile făcute de coechipieri.
Fostul golgheter de pe Stadio Artemio Franchi îi ia apărarea fundașului naționalei noastre cu un aplomb ieșit din comun, de zici că este agentul jucătorului.
Sigur că de la înălțimea celor 103 goluri înscrise în Serie A, Mutu și-a câștigat dreptul să vorbească. Dar nu și dreptul de a mistifica evidența. Iar aceasta este că Radu Drăgușin se află de multe ori în proximitatea directă sau implicită a fazelor care duc la goluri contra echipei lui. Uneori depășit direct, alteori ezitant, însoțind cu privirea adversarul.
Îl simt și coechipierii
L-am urmărit pe Drăgușin și la meciul cu Torino, 1-2. Se străduie să respecte disciplina tactică, să se poziționeze corect. Dar atât. Toate pasele pe care le dă sunt înapoi, la siguranță.
Îl simți că este crispat, iar asta simt și coechiperii, care evită să îl joace. Statistica meciului îl dă cu o pasă decisivă la golul înscris de Matteo Pellegrino, dar adevărul este că Drăgușin doar respinsese mingea care ajunge la atacantul aflat la peste 35 de metri de poarta torineză.
Golul lui Pellegrino este un gol de autor, 100%, „pasa” lui Drăgușin fiind pur și simplu o oportunitate de care a profitat argentinianul născut în Spania.
Dar dacă vrem să ne mințim în continuare ori să ne îmbătăm cu apă caldă (vorba unui clasic al acestor cugetări), suntem liberi.
Progres?!
Știți ce este ciudat? Că la Drăgușin nu se văd semnele progresului fotbalistic odată cu înaintarea în vârstă.
La 24 de ani, stoperul naționalei României nu arată ca un jucător care de la 16 ani a făcut la zi școala de fundași la Juventus Torino.
După 8 ani în care ai trecut pe la toate echipele de juniori și de tineret ale lui Juve, apoi, împrumutat, ai jucat la Sampdoria și mai ales la Genoa, aproape 60 de meciuri!, după care te-ai transferat la Tottenham unde ai strâns totuși 35 de apariții, te-ai accidentat, ai revenit strângând din dinți, după toate astea să continui să evoluezi fricos și crispat, de parcă ești tot copil la Regal Sport București, asta nu este în regulă.
De la Hagi citire!
Vin meciurile naționalei cu Bosnia-Herțegovina, cu Polonia și cu Suedia, iar Drăgușin va fi mai mult ca sigur pe teren.
Nu vreau să intru în rolul cobei, așa că las lucrurile să curgă de la sine. Și poate că fostul mare atacant Adrian Mutu dovedește o înțelegere superioară a lucrurilor în privința acțiunilor unui fundaș, „Dragonul” urmând să fie de netrecut în partidele enumerate.
„Cine îi e frică de lup să nu intre-n pădure!”, cum a zis odinioară selecționerul Gheorghe Hagi.
