Publicat:
24.12.2007, ora 14:36
Actualizat: 24.12.2007, ora 16:36
Spectacolul ce va sa vie pe Camp Nou e conjurat cu atita frenezie, incit mi-e teama ca vampirismul asta mediatic va goli, dinainte, singele din venele meciului, nelasindu-i nicio sansa. De la promo-uri hard-core care te someaza sa “nu mori” chiar inaintea derbiului derbiurilor, la ticaitul numaratorilor inverse si la valatucul de kroluri ce se scurg intepenite in aceeasi incantatie ”Barca-Real, Barca-Real”, totul iti promite ca te vei imbaia in spectacol.
Spectacolul e obligat sa fie acolo, sa-si scufunde coama-n gazon, sa-l unduiasca plescaind din coada-i de sirena, sa faca diapazoane din barele portilor. Mai ales ca aici, pe Camp Nou e fieful celei mai frumoase echipe din lume, al echipei care joaca trecind mingea prin portalurile Sagradei Familia, al echipei care se uita spre gol prin aripa dragonului crescut din pleoapa pavilionului Guell...
...Sssst, incepe!...In nota obisnuita, Barca sarjeaza cu toate liniile, panasul lui Ronaldinho flutura pe flancul sting, Eto’o si Iniesta naruiesc prima palisada madrilena dar se-mpotmolesc in meleurile de la marginea careului. E ca-n batalia de la Nicopole... talpi transformate in tepuse de Ramos ori Pepe, umeri si piepturi prefacute-n cuirase si valuri de pamint de Cannavaro ori Diarra...Ronaldinho e greoi, a descalecat parca in glod si-si tot aranjeaza pulpierele si lancea si scutul...
Ceva nu e-n regula... da...spectacolul, spectacolul a ramas in delirul comentatorilor, in imensul mozaic al tribunei, spectacolul spinzura rasturnat deasupra stadionului si nu catadicseste decit rareori sa atinga gazonul cu crestetul. Spectacolul s-a plictisit sa mai simta-n carne harapnicul tacticii, s-a saturat sa mai fie rastignit intre scheme defensive si sa mai urce golgota antijocului. Spectacolului i s-a aplecat de cind consuma acelasi meniu: euforie blau-grana la antreu, pragmatism alb la felul principal, ofensiva catalana la micul dejun, defensiva/contraatac madrilen la cina. Spectacolul sta cu spatele la meci, s-a aplecat peste marginea stadionului si varsa...
Din cind in cind, mai arunca scintei la intimplare. Ronaldinho prinde citeva, reuseste un stop supranatural, un dribling in fata lui Ramos, isi rasuceste glezna ca pe-un speraclu batut cu nestemate, in broasca lui Casillas...dar nu....nu merge! Suuut Ronaldinho!... suut Iniesta!...apara Cassilas!
Falanga Barcelonei preseaza, un-doiurile se tes parca mai usor, dar lipseste taisul ,jungherul, calul troian. Lipseste Messi si harponarea lui forjata-n fente garinchiene nu mai tinteste ca alta data sternul Realului. Rijkaard se uita sceptic, Henry mirat...Barca risca......Gol Baptista!!!...impotriva cursului jocului, evident(a cita oara?). Parca a bagat si Marquez un virf de gheata “slefuind” numai bine boltirea mingii peste Valdes. Flancurile catalane pornesc din nou insa... daimonul lui Ronaldinho, la brat cu magia, a plecat sa dea o raita prin parcul Guell...
Dezbracata de suflul geniului, Barca rastoarna brazde asudind, aduna migalos, lipeste frinturi si farime de faianta peste careul Realului...apar si ocaziile, uriaseee: Iniesta, Eto’o si iarasi Iniesta si Toure si Bojan, dar...mingea nu vrea sa intre.
Fotbalul e in genunchi, priveste neputicios la curcubeul TACTIC... ce rasare peste transeele Realului, peste creasta gramezii de Ramosi si Raouli si Cassilasi ...care se string si blocheaza, degajeaza si se lipesc unii de altii ca siamezii, ca sacii de nisip in calea viiturii, zvicnind aproape mortal pe contraatac.
Rijkard stie ca spectacolul a fugit, a tradat, rapind firesc si norocul, tocmai aici...in fieful celei frumoase echipe, tocmai aici in singurul loc unde tactica e pusa la colt, iar calculul nu atirna de ghetele jucatorilor mai greu decit praful de marmura de timpla sculptorilor....Asta e tot.... frumusetea e altundeva, e la reanimare cu schemele lui Schuster implintate-n omoplati pina-n plasele...
M-am plictisit... bine ca arbitrul fluiera cu un minut mai devreme.....Si totusi, nu pot sa plec fara sa ma mai catar odata pe arcada Camp Nou ca pe acoperisul lumii...Doar de acolo mai pot zari, in iarba, urmele mozaicurilor lui Gaudi....
Codrut Alin Feher, 36 de ani, Brasov, este cistigator al concursului "Talentul Anului" la Gala Premiilor Ioan Chirila 2007.
* articol publicat inițial pe Hotnews.ro
