Radu Naum Mărgici

• Din cer au căzut două mărgici. Nu trei, ca în povestea cu merele a Narinei Abgarian. Ar fi fost prea mult, ne-ar fi luat cu greu la stomac.
• Bune și două. Două goluri care au schimbat sau pot schimba destinul unui an întreg pentru două echipe.

Adaugă GOLAZO.ro la favorite

Nu e puțin. Dar, dacă privești de la distanță, e puțin. Prea puțin. De fapt, e ceva mai mult decât nimic. Decât nimicul în care trăiesc autorii acestor două mărgici.

Octavian Popescu și Jovan Markovic au fost regi-copii, apoi au devenit adulți-cerșetori. După un start fabulos, timpuriu, în carieră, care a făcut să leșine de extaz mironosițele din emisiunile de fotbal, au ajuns să bată terenurile precum nobilii scăpătați, cu mâna întinsă după un pic de atenție și o însoțire cu cei care făceau și desfăceau în echipele lor, de parcă succesul și propășirea pot fi la fel de contagioase precum COVID.

Ce-o fi înțeles un tânăr a cărui lipsă de educație era încurajată?

Au ajuns să fie considerați cauze pierdute, dar pentru că fotbalul își plimbă rateurile ca pe moaște au fost luați și ei de diferite valuri și lăsați pe simpatice plaje cu soare puternic. Unde s-au ars.

Octavian e alintat „Tavi”. Cu rare excepții, nimeni nu îi mai rostește numele. Mi se pare o infantilizare. „Tavi” e ca un soi de mângâiere permanentă pe cap, o domngoezare care e posibil să-l fi influențat, și nu în bine. Ani de zile de nereușite au fost tratați de specialiști cu maximă indulgență.

Ce-o fi înțeles un tânăr a cărui lipsă de educație era încurajată? Până la urmă a ajuns să i se sugereze să plece, să se spună că ar trebui împrumutat. Până și răbdarea celor cu răbdare infinită părea că ajunsese la final.

Și acum, acest minunat gol, acest slalom grozav prin apărarea anestis-ziată, care a ținut FCSB în drumul de Europa. Dar nu a fost mai mult decât o mărgică.

Am așteptat înfricoșat salve de artificii laudative. Au fost.

Dar iată veste bună: au existat și două păreri de salutat a doi oameni care contează pentru tânărul cu mustăcioară.

Părerea lor, în esență, a fost că trebuie să muncească mult mai mult, că trebuie să aibă constanță, că poate e ceva schimbat în viața privată (cât subtext în această constatare!), că o mărgică nu e de ajuns, ca în „Punguța cu doi bani”.

Cei doi sunt șeful executiv al clubului, Mihai Stoica, și liderul vestiarului, Florin Tănase. Refuzând să cedeze entuziasmului, cei doi au arătat că le pasă de acest adolescent care refuză să se maturizeze, dovadă emoticoanele date unei variante convocări la lotul lui Hagi.

Domnului Popescu îi trebuie mult ajutor pentru a ajunge în lumea reală, și el îi este oferit prin această sobrietate în fața „bijuteriei”. Mai rămâne să-l și accepte.

„S-a născut talent și a murit speranță”

Cu Markovic, care a ținut Farul în viață prin golul de final în barajul cu Chindia, povestea e mai complicată. Nu-l pot uita la 15 ani, o lumină pe teren, un om cu un fizic mult peste vârsta lui și cu o tehnică aiuritoare.

Am căzut și eu în plasă, am zis că o să fie mare și tare. N-a fost. S-a accidentat și n-a mai revenit niciodată la ceea ce era. A fost cauționat ani de zile la Craiova, în ciuda unei vieți care numai sportivă nu era.

Kilogramele mult în plus erau mereu justificate, până când, enervat, Ilie Dumitrescu i-a propus lui Mihai Rotaru să îl ducă la niște măsurători undeva în Vest dacă vrea să aflăm adevărul. Apoi, inevitabil, a alunecat de la o echipă care țintea titlul la unele care încercau să fugă de retrogradare.

S-au găsit mereu naivi care să creadă că vor găsi cheia care să repornească un mecanism calat. În zadar, el singur aruncase cheia în drum. Din când în când, ca și Popescu, producea câte o mărgică. Gata, și-a revenit!, exclamau mulți. Nici vorbă. Nu se întâmpla nimic esențial.

Acum a produs o reușită care nu e una oarecare. E la o intersecție. Una dintre ultimele.

În cazul amândurora e al 12-lea ceas pentru a evita ca epitaful lor sportiv să fie necruțătorul „S-a născut talent și a murit speranță”. Lespede mai grea nu cunosc.