- Boris Becker, 58 de ani, dezvăluie secretul din spatele recentelor performanțe ale Soranei Cîrstea, 36 de ani.
- Legendarul tenismen face și o scurtă comparație între Simona Halep și Sorana, spunând ce i-a lipsit celei din urmă pentru rezultate uriașe.
- Ce crede fostul elev al lui Ion Țiriac despre momentul retragerii Soranei Cîrstea, în rândurile care urmează.
- Semifinalele și finalele de la Roland-Garros se pot vedea în exclusivitate pe Eurosport și HBO Max.
Boris Becker e unul dintre puținii foști sportivi care sunt cunoscuți atât de generații care consumau tenis în anii 2000, cât și de cele care-i descoperă astăzi pe Sinner sau pe Alcaraz. Cu șase titluri de Mare Șlem în cariera, plus 12 săptămâni pe primul loc în clasamentul ATP, Becker e considerat un „evanghelist” al tenisului.
Actualmente analist pentru Eurosport al turneului de la Roland Garros, germanul a acordat un scurt interviu, în exclusivitate, pentru GOLAZO.ro, în care a vorbit despre rezultatele Soranei Cîrstea, cât și despre talentul Simonei Halep.
Boris Becker: „E o ocazie de aur!”
Salut, Boris. Sorana a avut un turneu foarte bun la Roland Garros. După semifinala de la Roma, sferturi în turneul de Mare Șlem. Dar, în meciul cu Mira Andreeva, Sorana nu a mai lovit mingea cu încredere. De ce?
Salut. Cred că a fost puțin intimidată de terenul «Philippe Chatrier». Cred că arena centrală a fost puțin cam „mare” pentru ea. Nu e obișnuită să joace pe acest teren și cred că i-a luat ceva timp până să intre în ritmul partidei. Andreeva e o jucătoare foarte bună și a jucat un tenis excelent.
Din punctul de vedere al unui antrenor, ce crezi că a schimbat, tehnic, tactic sau mental, Sorana pentru a juca acest tenis foarte bun?
Așa cum a spus la începutul anului, acest an va fi ultimul sezon al carierei ei. Iar asta îți oferă multă libertate. Presiunea dispare. Vrei să te simți bine pe teren. După meciul cu Andreeva a fost întrebată dacă își va schimba decizia.
Și crezi că ar trebui să se mai gândească?
Sincer să fiu, dacă aș fi în locul ei, eu așa aș face. M-am mai gândi. Aș aștepta până după US Open (n.r. - care se termină pe 13 septembrie), ca să mă bucur pe deplin de sezonul de iarbă și de cel pe hard. În acest moment ea ocupă cea mai înaltă poziție din carieră. E o ocazie de aur pentru ea, de a continua acest parcurs excelent. Dacă aș fi în locul ei, aș mai aștepta înainte de a lua decizia finală.
Practicam meditația pentru a mă elibera de presiune. Am tehnici de respirație foarte bune. Dar, cel mai important, am avut un mediu familial foarte bun și un sprijin extraordinar din partea unor oameni precum Ion Tiriac, de exemplu. El m-a ajutat cu adevărat să privesc situația așa cum trebui. La 17 ani, era foarte stresant. La 19 ani, cred că, privind în urmă, m-a ajutat faptul că am pierdut în turul al doilea la Wimbledon, în 1987. Cred că atunci s-a oprit furtuna. Atunci mi-am dat seama că, da, am pierdut un meci de tenis, dar nu a murit nimeni. Aceste cuvinte au devenit celebre. Boris Becker, fost număr 1 ATP
Boris Becker: „Sorana e bună, dar nu la fel de bună ca Halep”
Mai mulți experți din România mi-au spus că, din punct de vedere al talentului pur, Sorana a fost peste Simona Halep, dar nu a avut puterea ei mentală. Știu că ești fan Halep, dar afirmația ți se pare corectă?
Trebuie să ai ceea ce numim «întreg pachetul». Cred că abilitățile fizice, tehnice și mentale te fac un jucător complet. Cred că Simo avea asta. Sorana e mai relaxată acum, și de aceea joacă mai bine. Halep a fost numărul unu mondial și multiplă campioană de Grand Slam pentru că avea «pachetul complet». Sorana e bună, evident, dar nu la fel de bună.
Apropo de momentul retragerii pentru Sorana, de care vorbeai. Federer, Djokovic, acum, la o scară mai mică, Sorana, ne arată că poți juca un tenis excelent și la vârste mai înaintate. „Veteranii” circuitului își perfecționează condiția fizică, intelegența tactică sau cei numiți de mine, și alții, sunt doar «anomalii»?
La Sorana, în particular, cred că motivul pentru care are un an excelent e legat de faptul că a luat o decizie, cea a retragerii, și e împăcată cu ea. Iar asta e o mare ușurare. Dar eu nu mă uit la vârstele jucătorilor. Îi evaluez întotdeauna după cât de buni sunt. Eu am fost suficient de bun încât să câștig la 17 ani (n.r. - turneul de la Wimbledon, 1985). Dacă ești bun la 35-36 de ani, vei câștiga. Deci, pentru mine, «anii au fost doar un număr».
Avem și exemplele de anul acesta. Fonseca, 19 ani, Mensik, 20 de ani, Andreeva, 19 ani...
Exact. Acum câțiva ani mi se spunea că e imposibil ca în tenisul de azi să se întâmple asta. N-am fost niciodată de acord cu ideea. Cred că acești tineri jucători demonstrează ceva.
Pe de altă parte, îl avem pe Djokovic, care, la 39 de ani, rămâne în continuare foarte competitiv. Așadar, și el demonstrează ceva. Vârsta nu este decât un număr. Dacă ești suficient de bun, vei câștiga. Simplu.