Publicat:
27.05.2026, ora 15:28
Actualizat: 27.05.2026, ora 15:28
- Dar nu numai Parisul te vrea așa. Virajul spre superficialitate și frivol este vizibil într-un loc odinioară oază a bunului gust.
- Nole dansează din buric ca la o petrecere cu maneliști, Osaka apare îmbrăcată în sclipici ca o nașă la o nuntă de la țară, analiștii analizează mondenități, publicul se scălâmbă la camerele TV. E așa frumos la Roland Garros!
Căldură mare, mon cher, la Paris! Iar când e cald la Paris, e chiar cald, la 30 de grade te simți ca la 40. Dar nu despre inconfortul termic e vorba aici, ci despre atmosfera care înconjoară Roland Garros ediția 2026.
Ceva s-a schimbat de-a lungul anilor în sanctuarul tenisului francez. Nu zgura, care rămâne la fel de roșie, pătând ciorapii imaculați ai jucătorilor, nu arbitrajul.
Openul francez rămâne singurul turneu de Grand Slam care folosește în continuare arbitri de linie și care se bazează pe marca lăsată de minge, imaginile video neavând decât o valoare simbolică. Ia, dom’le, a fost aut sau a fost bună? Comme autrefois, ca altădată!
Plonjonul în frivol
Domnește un aer vintage deasupra complexului de la Porte d'Auteuil, care depășește tradiționalismul Wimbledonului. În esență, e și asta o modă. O hipstereală pe dos.
Dar ceva s-a schimbat, spuneam. Iar acest ceva este plonjonul hotărât în frivol. Lumea vrea divertisment pentru că sistematic a fost îmbiată „să se râdă” și să gândească mai puțin.
Cine gândește minimalist și se distrează maximalist pentru orice nimic considerat amuzant este un bun consumator și o problemă în minus pentru societate.
Credeți că Generația Z ar mai putea reedita revoluția finalului anilor '60 a Generației Baby Boomer-ilor? Jamais!
Nuntașii
Domnește un aer festiv pe Philippe Chatrier și Suzanne Lenglen, terenurile principale.
Naomi Osaka se prezintă în ținute legitimate la nunți cu lăutari din inima Bărăganului, iar Djokovic a început să danseze din buric, ca o cadână din Balcani intrată în preselecția pentru Înalta Poartă.
Intervențiile live ale Eurosportului sunt prilejuri nu atât de discuții despre tenis, cât oaze de mondenități și divertisment facil.
Și ca să te prostești, ai nevoie și de personajele potrivite. Așa că îl cooptezi pe Henri Leconte printre experți, vestit în lumea tenisului încă de când era jucător ca entertainer din familia măscăricilor.
Cum a scăzut nivelul discuțiilor
Sigur că emisiunile care însoțesc sau prefațează meciurile importante nu trebuie să fie plicticoase sesiuni de comunicări științifice, dar aerul actual de superficialitate este în mod evident căutat.
De această schimbare de macaz cred că nu este străină asocierea dintre Eurosport cu TNT Sports, noul broadcaster al turneelor de Grand Slam. Dar una este să îl vezi glumind natural pe John McEnroe, în timp ce spune și lucruri profunde despre tenis, și cu totul altceva să-l privești pe Leconte cum se căznește să fie comic.
Au apărut figuri noi în peisaj, precum Christopher Eubanks (prezentat mincinos pe burtieră ca finalist de Mare Șlem!?) sau Coco Vandeweghe, dar a scăzut nivelul discuțiilor.
Cei care se bagă-n cadru
Publicul, consumatorul în numele căruia se țes mode și tendințe, arată și se comportă fix așa cum a fost construit. Insistent, tupeist, eliberat de inhibiții. Parcă așa se spune, nu?
Plimbările camerelor TV care însoțesc live-urile analiștilor arată o asistență pe care o poți cataloga în cel mai fericit caz ca fiind eterogenă.
Lumea se bagă în cadru, ca să apară la televizor, zăbovește în spatele invitaților de la microfon făcând semne familiilor și urmăritorilor de pe rețele.
Lumea se crede simpatică și adecvată cu cât face mai multe selfie-uri. Lumea vrea like-uri pentru ceva ce nu e like deloc. La scară redusă, aceasta este lumea noastră.
Se poate și mai rău?!
Roland Garros din Orașul Luminilor este o scenă pe care o găsești replicată în majoritatea locurilor din lumea civilizată.
Se poate și mai rău, în cealaltă lume unde femeile poartă burka, dar acesta nu este un motiv de liniște.
Este ireversibil procesul de cufundare în mediocritate veselă?
Este programatic acest proces sau este doar o tendință perisabilă?
Ești anacronic dacă nu vrei să te hlizești la orice prostioară? Astăzi, da, clar. Mâine știu doar futuriștii.
