- Pe vremuri, copiii care puteau și voiau să evadeze din revista tineretului comunist „Cutezătorii” citeau „Pif”. Mai exact „Pif Gadget”. Noi îi spuneam „Pif cu surprize” și îl așteptam să apară cu maximă emoție.
- Atașat la revista de benzi desenate era un mic ceva care trebuia asamblat și din care ieșea o prostioară haioasă, după caz o jucărie, un fel de instrument științific sau o unealtă de prestidigitație.
M-am amintit cu nostalgie de falsul falsificator de bani (pe câte rude nu le-am curățat de câte 5 lei!) sau bila care stă în aer deasupra unei pipe în care suflam ori de planorul care zbura cam câș lansat de o mini-catapultă atunci când am văzut meciul naționalei din Georgia. Naționala cu surprize.
Gică e în rolul magicianului, iar noi suntem copiii. Stăm cu gura căscată la invențiile lui.
Florinel Coman vârf. Ha! Până și jucătorul a stat cam tot timpul cu ochii căscați, parcă nevenindu-i să creadă. Hâtrul de Gică ne-a dat-o servită: e vârf, nu știți voi, he, he, he! Dar, Gică, deocamdată pare că nu știe și el...
Apoi apărarea în trei. Sau în patru? Pare că exista un soi de confuzie. „Națională veche, națională nouă, parcă-s una, parcă-s două”, ar fi cântat „Zdob și Zdub”. De fapt cică era defensivă în trei „fluidă”. Coubiș mai aluneca în spatele lui Moruțan.
Gică va fi judecat ca toți ceilalți, după scor
Apropo de Moruțan. Gică are ideile lui, trainice, betonate. Dacă odată ca niciodată unul a făcut ceva bun, i-a luat ochii, i se pune la suflet pe vecie. Plus că Gică și-a acreditat în timp atelierul „Hagi & Sons, reparații și reabilitări”.
Fiii lui sunt toți cei care au plecat (de la el în general), au eșuat și au revenit. Fiii risipitori de talent. Hagi crede în ei mai mult decât ei. Trebuie să credem și noi? Trebuie. Până la tabela de scor.
De multe ori mă gândesc cât de frumos ar fi fost ca rezultatul la fotbal să se stabilească precum la gimnastică sau patinaj artistic. Eventual chiar prin notele date din studio de analiști, admiratori, boniști, poate chiar prin vot public, ca la Cristina Neagu. Campioni mondiali!
Din păcate, e pe scor. Gică va fi judecat ca toți ceilalți, după scor. Dacă va reuși, va fi o împlinire pentru toți, căci e omul în care își pun speranțele mase mari. Va fi o mare, o uriașă ușurare. Da, domne’, putem! Lozinca lui. Dacă nu, tot vor încerca destui să-l cauționeze. Să-i găsească scuze. Să se uite în altă parte. Dar faptele vor fi încăpățânate. Tabela va rămâne.
Gică și-a suflecat mânecile, lucrează și ne dă de lucru. Deocamdată, suntem în ceață. Nu judecați opera în timpul facerii, iată un îndemn înțelept. Cu timpul vom pricepe mai multe. După încă un meci vom vedea mai limpede.
Dar chiar și acum putem pune întrebări și contesta unele alegeri. Numai că, fiind vorba despre Hagi, mulți se feresc. De parcă ar fi vorba despre Zeus care i-ar lovi cu fulgerul în cap dacă i-ar pune în discuție deciziile.
Asta va fi marea încercare a marelui Gică
Am o veste bună pentru toți foștii lui colegi, analiști, jurnaliști sau oricine vorbește cu frână: Hagi nu e așa. Hagi e un om care ia în seamă alte păreri chiar dacă poate părea surd la ele. Adesea arată ca și cum ar fi unicul deținător al adevărului, dar el le gândește pe toate, le cântărește pe toate.
Cel mai mare rău pe care i l-am putea face ar fi să îl menajăm, să nu suflăm în fața lui, să acceptăm orice. Nu are nevoie de așa ceva. Are nevoie și el, ca oricine, de sprijin critic, mai ales din partea celor care se pricep. Altfel îl trădăm. Și trădăm naționala.
Hagi șurubărește, e simpatic să-l vezi agitat. Surprizele din Pif, când veneau, nu arătau a mare lucru. Apoi, după ce le asamblai, erau o minunăție.
E adevărat, aveai nevoie de piesele potrivite. Nu putea face un avion din piesele detașate ale unei biciclete. Aici trebuia să ai planurile corecte. Și așteptările adecvate. Asta va fi marea încercare a marelui Gică.