Cristian Geambașu Răscoala bogaților

• Nume mari din tenis, fete și băieți, sunt nemulțumite de procentul premiilor, care reprezintă 15% din veniturile totale la turneele de Grand Slam. E moral? Dar e moral să pretinzi unui profesionist să vrea mai mulți bani?

A început Roland Garros și a început cu un protest. În rezumat, este o revoltă a jucătorilor bogați care vor să fie și mai bogați.

Multe nume importante incriminează procentul de „doar” 15% din totalul veniturilor care le revin lor sub formă de premii la turneele de Grand Slam, organizate sub egida federației internaționale, ITF. Și ar dori o creștere la nivelul de 22%, atât cât este în circuitele ATP și WTA.

Sport bogat cu destui sportivi săraci

Dar pentru ca revolta vedetelor să capete și o legitimitate morală, acestea pretind că inițiativa vizează nu numai propriile câștiguri, ci și preocuparea pentru cuantumul premiilor cuvenite jucătorilor mai slab clasați. Aceia care nu prind tabloul principal sau ies din turneul în primele tururi. Mai ales Aryna Sabalenka a insistat pe această idee.

Cei care urmăresc tenisul cu o anumită frecvență, știu că discrepanța dintre sumele celor de la vârful ierarhiilor și cei de la baza acestora este uriașă. Tenisul este un sport bogat, dar doar pentru o elită.

15 minute pentru 15%

Al doilea popas anual pe harta celor 4 Grand Slam-uri este Parisul, unde suma totală a recompenselor financiare a crescut cu 5,3 milioane de euro, ajungând în acest an la un total de 61,7 milioane. Cu tot acest upgrade, Roland Garros rămâne turneul de Grand Slam cel mai „sărac”.

Prin comparație, la US Open suma totală la ediția din 2025 a fost de aproximativ 77,5 milioane de euro, urmând ca în 2026 să crească.

Deocamdată, nemulțumiții printre care găsim numele mari ale anilor noștri - Jannik Sinner, Carlos Alcaraz, Taylor Fritz, Aryna Sabalenka, Iga Swiatek, Coco Gauff - au ales ca la conferințele de presă să participe doar în limita a maximum 15 minute. Simbolistica este ușor de ghicit, la 15% din venituri, vă dăm 15 minute de contact cu presa.

Cum vor reacționa organizatorii Roland Garros?

Întrebarea vine imediat. Dar ce aveți cu presa, că nu presa împarte banii? Există și un răspuns aproape la fel de evident. Miza protestului nu ține doar de conferințele de presă. Prin limitarea contactului cu jurnaliștii, jucătorii pun presiune și pe deținătorii de drepturi TV, cei care plătesc sume considerabile pentru difuzare și pentru acces la sportivi.

O problemă pentru cruciații care doresc bani mai mulți, atât și nimic mai mult, este că Roland Garros nu este nici pe departe locul cel mai potrivit pentru astfel de proteste.

Acum câțiva ani, când domnișoara Naomi Osaka și-a dat ochii peste cap, anunțând că ar fi în depresie și că nu poate participa la conferințele de presă, a fost scoasă din turneu la decizia președintelui FFT (Federația Franceză a tenisului), Gilles Moreton.

În Franța, dreptul jurnaliștilor de a-și practica neîngrădit profesia nu este negociabil. În patria drepturilor omului, accesul la informare este parte inseparabilă a democrației. Sună solemn, dar este cât se poate de adevărat.

Nole a zis pas

Nu toate marile nume au aderat la mișcarea pentru cecuri mai grase. Înțelepțit, la final de carieră, Novak Djokovic a ales să nu îmbrățișeze cauza.

Unii vor zice că a câștigat atât de mult (aproape 200 de milioane de euro numai din premii la turnee) că nu îl mai interesează. Nu cred că este asta, Nole a rămas o voce distinctă atunci când consideră că trebuie să se implice.

Uneori justificat, vezi sprijinul acordat tinerilor protestatari din Serbia, alteori sprijinind curente conspiraționiste, cum a fost în pandemia de Covid.

Simpatica noastră Emma

Emma Răducanu, fostă câștigătoare la US Open, a anunțat și ea că nu vede de ce ar trebui să își limiteze contactul cu presa la 15 minute.

Simpatica jucătoare britanică cu tată român tocmai ce a participat la prima conferință de presă de la Roland Garros, unde a zăbovit doar 11 minute! Pare un banc englezesc, dar nu e. Nu a fost vina Emmei, ci a celor din sală care, din ce am aflat, și-au terminat repede întrebările.

Dincolo de umorul involuntar creat de situație rămâne amenințarea răsculaților. Deocamdată într-o formă soft, dar care ascunde o potențială radicalizare.

Trăim vremuri grele!

Întrebarea nu este dacă vedetele nemulțumite au dreptate, ci dacă mai marii ITF vor ceda. Și probabil că într-un final vor mai lăsa de la ei. Vorbim despre jucători profesioniști și despre organizatori tot profesioniști. Profesioniștii joacă doar pe bani, nu prestează muncă în folosul comunității.

Turneele de Grand Slam, gras plătite, sunt totuși o formă hibridă între tenisul profesionist și cel amator, pentru că măcar în teorie permit accesul „open”.

Altfel, ca să vedem cum s-a schimbat lumea, când Ilie Năstase câștiga Roland Garros în 1973, fără set pierdut, era recompensat cu un premiu de 70.000 de franci. Asta însemna 25.000 de dolari americani. Echivalat, ținând de deprecierea monedei și de inflație, câștigul de atunci al lui Ilie ar însemna astăzi un premiu de aproximativ 160.000 de euro.

Doar că acum, campionul de pe terenurile de lângă Bois de Boulogne ridică un cec de 2.800.000 de euro. Cam de 17-18 ori mai mare. Trăim vremuri grele, veți fi de acord.