Cristian Geambașu Planul Bînainte de Planul A

• Scurtă călătorie de inițiere cu Louis Munteanu și Cristi Balaj în lumea esoterică a cluburilor, acolo unde e indicat să nu întorci spatele. Pentru fotbaliști este un antrenament excelent, dezvoltă reflexele, rezistența și atenția.

Vin evenimentele peste noi mai repede decât Haaland cu mingea la picior spre poarta lui Arsenal.

După lecția de pedagogie a lui Dorinel Munteanu apărată cu aplomb de Marin Barbu „Magiun” și de alți adepți ai pedepselor fizice, ne aflăm acum în așteptarea unei reacții din partea Federației Române de Fotbal.

Să fim bine înțeleși. Dorinel nu trebuie tras pe roată ca răsculatul Horia, dar trebuie să priceapă că oricât de obraznici/indolenți ar fi tinerii jucători, și unii sunt, e nevoie de alte metode de educație decât pumnul, palma și înjurătura.

Ca gâsca prin apa Occidentului

Te așteptai totuși la altceva de la un om care timp de 10 ani a jucat în străinătate, în locuri în care corecția fizică a fost abolită înaintea sclaviei din America.

Să joci la Cercle Bruges, Koln și Wolfsburg și să nu se lipească de tine măcar o brumă de civilizație, e trist.

Mi se pare că Dorinel poartă cu un soi de mândrie o moștenire cvasiculturală. Deși România nu a fost prin tradiție un spațiu predilect al violenței parentale, în cultura populară încă circulă zicale care nu doar cauționează, ci celebrează bătaia.

Nu, bătaia nu e ruptă din Rai. Iar „să mănânci bătaie” nu este un meniu recomandabil minorilor. De fapt, nimănui.

Au dreptul la distracție. Clar!

Faptul zilei e acum altul. Unul dintre tinerii care nu a beneficiat de metodele de educare ale lui Dorinel a petrecut într-un club până la 5 dimineața. Planul B este numele acestuia, inspirată denumire.

Sunt tineri, au dreptul la distracție, ți se atrage atenția ca unui bătrân care seara își bea paharul cu ceai de tei. Și era în ziua lui liberă, spune președintele Cristi Balaj adăugând că ora ar fi fost 4 nu 5, cât apărea în stirea furnizată de Fanatik. Esențială precizare, ora de aur!

Louis Munteanu a fost elevul lui Hagi la Academie, la fel ca Borza, iar faptul că deja i s-a dus vestea de petrecăreț i-ar putea da apă la moară lui Munteanu antrenorul. Parcă îl și auzi. Ați văzut cum și-o iau în cap dacă nu îi mai altoiești?

Din ce știm, cu toată severitatea lui Gică, Academia Hagi nu este lagăr concentraționar. Vedeți cum se leagă lucrurile?

De ce nu l-a mai vrut Fiorentina?

Jucător interesant, spectaculos și imprevizibil, Louis Munteanu s-a detașat ca unul dintre liderii noii generații.

Aflat câțiva ani în proprietatea Fiorentinei, care nu a părut totuși convinsă de valoarea lui, Louis a devenit o miză pentru cluburile noastre cele mai importante. Saga tocmai s-a încheiat prin adjudecarea lui în cele din urmă de CFR, contra unei sume de peste 2 milioane de euro. Cumva exagerată pentru standardul campionatului românesc.

Cristi Balaj, le connaisseur

Intervenția lui Cristi Balaj, președintele lui CFR, cred că merită comentată mai mult decât o inutilă lecție de dirigenție despre cum ar trebui să își petreacă timpul liber printre cărți și pe muzică dodecafonică un fotbalist de perspectivă.

Ce am remarcat e că Louis Munteanu nu e profesionist doar pe teren și la antrenament, ci și în club, pentru că nu a lăsat paharul din mână. E important să nu lași paharul din mână și să nu întorci spatele când ești în club. Cristi  Balaj la Fanatik Superliga

Familiar, înțeleg, cu atmosfera și ritualurile din cluburile de noapte, domnul Balaj ne dă câteva hinturi despre supraviețuirea în acel mediu exclusivist.

Habarniști, unii dintre noi gândeam că micuțul Louis nu a lăsat paharul cu whisky din mână fiindcă e dârz și ține la băutură. Nop, mesajul era altul. Nu lași paharul din mână și nu întorci spatele când ești în club ca nu cumva un participant la petrecere să îți toarne vreun drog în băutură.

Și, dacă sesiunea de comunicări științifice pe muzica lui Babasha se lasă cu bătaie, e bine să-ți ții spatele să nu-ți bage unul mai nervos cuțitul între omoplați. Numai beneficii așadar aceste ieșiri la relaxare în club. Bașca, îți antrenează și spiritul de observație și reflexele.

Nu stați cu spatele!

Concluzii? Banal! Hai să lăsăm faptele să vorbească. Mi-e teamă că fotbalul s-a transformat în ceva din care am impresia că nu îl salvează ideea năstrușnică a lui Michel Platini, care propunea echipe de 10 oameni.

Nu aglomerația pe teren e problema, ci faptul că toată lumea pare că joacă cu cuțitul între dinți.

Uitați-vă la violența cu care Guardiola lovește cu piciorul scaunul de pe banca de rezerve! Era și el un Dorinel scos din minți, doar că scena se petrece în improbabilul Paradis al Premier League.

S-a transformat fotbalul pe care îl iubim într-un mediu toxic, în care e indicat să nu întorci spatele?