Dan Udrea Deac, un căpitan amator

• Ciprian Deac, veteranul lui CFR Cluj, a fost autorul unei scene revoltătoare: și-a scos baderola de pe braț și a aruncat-o pe jos, într-un gest înjositor.

Deac își vede numărul pe tabela care indică schimbare în echipa CFR-ului. E minutul 66, clujenii o conduc cu 2-1 pe FC Argeș, în Cupa României. Dan Petrescu se gândește să-l mai odihnească pe Deac, care se apropie de 39 de ani!

„Niciodată nu l-am văzut pe Lăcătuș sfidând banderola”

Deac pleacă spre marginea terenului. Nu înainte de a-și scoate banderola. Și de a o arunca pe jos. Direct pe jos. Dar nu doar că a aruncat-o. A făcut-o în același mod în care vrei să scapi de ceva mizerabil de pe tine. Ceva care îți pute. Ceva care te irită, care îți provoacă silă.

Pe scurt, în acest caz, banderola de căpitan a CFR-ului a fost pe post de hârtie igienică.

Așa ceva nu se face niciodată, dar niciodată. Nu o spun eu, o spune un fost căpitan al Stelei. Marius Baciu, care a jucat la finalul anilor '90 la Steaua, și-a amintit în studio la Prima Sport că „eu pe Lăcătuș nu l-am văzut niciodată sfidând banderola de căpitan. Niciodată! Pentru el era ceva sfânt!”.

Diferența dintre explicațiile lui Deac și ceea ce s-a văzut

Au trecut vremurile în care jucătorii se identificau cu un club. Care efectiv simțeau și trăiau pentru culori. Pentru unii precum Lăcătuș, Cornel Dinu, Costică Ștefănescu, Tudorel Stoica, Gică Hagi, Cristi Chivu banderola era ceva autentic. Ceva ce trebuie apărat, îngrijit, prețuit. Era efectiv o onoare, o mândrie să o poarte.

Îmi imaginez cu greu o scenă în care oricare dintre cei enumerați mai sus, la o schimbare oarecare, să facă același gest cu cel comis de Deac.

Să arunci pe jos banderola e cel mai josnic mod în care un căpitan se poate comporta. Ciprian s-a apărat și a susținut că a vrut să îi dea banderola lui Păun, care era în spatele lui.

Una e să-i dai cuiva banderola, să mergi și să o pui pe brațul colegului și cu totul altceva să o arunci fix cum arunci la coșul de gunoi un cotor de măr sau o hârtie igienică, după ce o folosești.

Când e bună banderola și când provoacă greață

Sună urât, dar mai urât e gestul lui Deac. Când ți se rupe de banderolă, înseamnă că ți se rupe de echipă, de colegi, de club, de suporteri, de staff, de oricine.

Te interesează, de fapt, doar de persoana ta. Dacă ție îți e bine, dacă joci bine, atunci banderola e bună. Când e invers și joci slab, dacă ești și schimbat, banderola devine doar un accesoriu care te enervează și îți provoacă doar greață.

Gestul lui Deac e chiar șocant fiindcă nu e în discuție un fotbalist aflat în trecere la CFR. E un jucător care rulează pe al 14-lea sezon în Gruia. Care a bifat 13 din cele 16 trofee câștigate de club în întreaga istorie și care are cele mai multe goluri marcate în campionat, all-time, în tricoul ardelenilor. Și cu toate acestea, n-are nici cel mai mic respect față de banderolă.

100% conduită la antrenament și în viața extrasportivă, 100% amator în rolul de căpitan

Păcat că un fotbalist care, din punct de vedere al antrenamentelor și al vieții extrasportive, a avut o conduită de profesionist 100%, recurge la un gest de amator autentic, tot 100%.

Nu e aproape nici o diferență între ce a făcut Deac și circul produs de Louis Munteanu la adresa lui Dan Petrescu. Între cei doi e o diferență de 16 ani. Unul s-a comportat ca un copil rebel, luat de val. Celălalt, ca un veteran preocupat doar de el și de pătrățelele de pe abdomen.

Dacă îmi aduc bine aminte, eliminarea CFR-ului din Europa în acest sezon poartă serios amprenta lui Deac.

Vă amintiți gestul de huligan pe care l-a avut la meciul tur cu Pafos, când și-a lăsat colegii în inferioritate și a împiedicat-o pe CFR să rezolve calificarea din primul meci.

Atunci, antrenorul și clubul s-au comportat cu mănuși la adresa lui. Pentru că Deac face parte din istoria clubului.

„Recunștința” a venit marți seară, când banderola de căpitan a clubului, tot un fel de istorie, amestecată cu valoare și meritocrație, a fost mototolită și aruncată la gunoi, chiar de Deac.