Cristian Geambașu Pârjoliți! Pârjolim, Măria Ta!

• Gazonul din Ghencea este un subiect mai arzător decât selecția pe care o va face Lucescu. Nimic mai nefiresc, dar atât de familiar românesc.

Un blestem recurent lovește periodic fotbalul românesc. S-au construit stadioane moderne, exclusiv pe banii statului român, dar periodic gazonul de pe acestea arată ba ca o miriște, ba ca un câmp de pe care s-au scos cartofii. Sigur că nu este un blestem, ci doar o figură de stil pentru proasta administrare.

Să vedeți cam de cât timp va fi necesar ca suprafața de joc de pe Cluj Arena după Untold să își revină la față după ce zeci de mii de oameni au dansat pe ritmuri techno. Ori cât va dura până va fi reconstituit gazonul Arenei Naționale, de asemenea gazdă a mai multe concerte estivale. Dar măcar Arenele din Cluj și București produc bani pentru comunitate, ceea ce nu se poate spune despre mirificul “Steaua”. Acela e obiectiv militar.

Dialoguri filosofice cu mentenanța

Știrea la zi este că FRF se arată preocupată de starea gazonului din Ghencea. România dispută acolo pe 9 septembrie primul meci pe teren propriu din actuala ediție a Ligii Națiunilor, contra Lituaniei. Așa cum s-a observat la meciurile disputate până acum de FCSB motivele de îngrijorare sunt temeinice.

Totuși, „gospodarii”, ce frumos și ce fals sună!, Stadionului Steaua dau asigurări că până la ora partidei cu balticii lucrurile vor fi în regulă. „Suntem în dialog cu proprietarul (n. red. MApN) și cu reprezentantul firmei de mentenanță. Chiar dacă nu total, până la meciul cu Lituania, suprafața de joc va arăta diferit”, precizează sursele federale.

„Coincidența”

Cum s-a ajuns în această situație? Pentru că imediat după inaugurare și mult timp după aceea gazonul din Ghencea a arătat impecabil. Neverosimil de bine pentru România. Exceptând spectacolul depresiv al tribunelor goale repetat la meciurile lui CSA, aveai senzația că ești pe un stadion de primă mână din Anglia.

Până la un moment dat așa a fost. Iar acel moment a fost debutul european al FCSB, preliminariile de Champions League. A naibii coincidență. Cu toții am fost intrigați de metamorfoza terenului. Zone fără iarbă, pământ ars, denivelări. Clima, dom’le, arșița asta este cauza! Da, avem o climă ostilă, temperaturile de cod portocaliu și roșu, seceta prelungită, toate la un loc au jucat un rol negativ. 

Să fie rugby!

Doar că nu era numai asta. Ulterior, s-a mai aflat ceva, pe șoptite. Ceva care nu ține de meteorologie. Dintr-o dată, echipa de rugby a Clubului Armatei Steaua face antrenamentele fix pe terenul principal al Complexului din Ghencea. Poți să zici ceva? Nu e și stadionul lor sau, după cum gândesc cei de acolo, nu e numai al lor?

Ce, rugbyștii sunt sportivi de mâna a doua ai clubului? Ei nu au dreptul să se antreneze în condiții de confort maxim? De ce să îi trimiți, cum s-a procedat până nu demult, pe alte terenuri din complex? Unele dedicate rugby-ului?

Chriașul nepoftit și războiul rece

Starea deplorabilă a gazonului arenei din Ghencea s-a consacrat o dată cu instalarea constantă acolo a FCSB-ului în calitate de chiriaș. Un chiriaș nedorit, nepoftit (sunt de notorietate protestele colonelului Talpan, omul care apără fruntariile MApN), dar care chiriaș cu teșchereaua plină s-a prevalat inclusiv de suportul prim-ministrului de a putea închiria legal o bază sportivă construită cu bani de la buget.

Și doar administrată de Ministerul Apărării. Este doar o coincidență ce s-a întâmplat acolo de la venirea FCSB sau un mod nici măcar subtil de a arăta ușa chiriașilor? Dacă se verifică a doua variantă lucrurile sunt grave, pentru că deja am vorbi despre prejudicierea unei surse de rentabilizare a unui stadion multifuncțional care la meciurile de acasă ale CSA Steaua atrage mult sub o medie de 2.000 de spectatori. 

Pleacă FCSB, vine naționala

Oricum ar sta lucrurile, scopul a fost atins. Prin vocea managerului Mihai Stoica, FCSB a anunțat că după întâlnirea cu Lask Linz nu va mai juca în Ghencea. Următoarea destinație pentru pribegii lui Becali fiind se pare Stadionul Arcul de Triumf.

Problema va fi preluată din acel moment de echipa națională și de Mircea Lucescu. A cărui debarcare de la națională în 1986 a fost cauzată tot de un gazon mizerabil. Sau și de un gazon mizerabil, cel de pe fostul 23 August, gazdă a meciului de coșmar cu Irlanda de Nord (0-1) în toamna anului 1985. 

Să ne amintim ce retrăim

Cel mai mare stadion al țării fusese folosit de regimul comunist pentru manifestațiile de 23 August, sărbătoarea națională în vremea aceea. Doar vreo 3 săptămâni (recunoașteți asemănarea temporală?) au despărțit mitingul oamenilor muncii de meciul decisiv cu nord-irlandezii pentru calificarea la Cupa Mondială din 1986. Calificare ratată tocmai din cauza acelui meci pierdut.

Dincolo de starea deplorabilă a gazonului, care dezavantaja echipa aflată la construcție, adică România, a fost și un lanț de ghinioane - accidentările lui Costică Ștefănescu, Rodion Cămătaru, plus a lui Ilie Balaci, ieșit complet din circuit, ratările monumentale (20 de șuturi pe poartă), golul lui Quinn, primit la singura acțiune ofensivă a adversarilor - sau de opțiuni ciudate (resentimentare?) ale lui Lucescu, care ocolea jucători importanți de la Steaua (vezi cazurile Lăcătuș, Balint, Belodedici sau Tudorel Stoica, ultimul ajungând să refuze și rarele convocări).

Lucescu și steliștii, amor per sempre

La 39 de ani distanță, Mircea Lucescu vine pe noul stadion din Ghencea unde este la fel de puțin iubit sau și mai puțin chiar decât FCSB și Becali. Acum, ca și atunci, Lucescu este antrenorul naționalei, lucru care nu îi va împiedica pe suporterii lui Adi Popa să îl întâmpine cu ostilitate.

Iar dacă „gospodarii” vor avea grijă să se ocupe de gazon cum au făcut-o în ultima vreme și dacă băieții de la rugby vor vrea să se antreneze tot acolo, cadrul este complet. În fața invadatorilor barbari pârjolim ogoarele și otrăvim fântânile. Cu atacul stăm mai prost. Hai România!