​Cronică de la fața locului: Oala sub presiune, rapița și supremația Simonei Halep (6-3, 6-1 cu Kristina Mladenovic)

​Kindarena a fost o adevărată oală sub presiune la meciul Simonei cu Kiki, un test pentru urechile multora. Cele două galerii s-au întrecut în încurajări, spectacolul din tribune fiind unul total. Pata galbenă de "rapiță" a avut câștig de cauză în marea albastră, la fel și Halep (6-3, 6-1) în fața lui Mladenovic. Simo s-a eliberat de presiune, a știut când și cum să accelereze, iar victoria a confirmat calculele hârtiei: România - Franța 1-0.

Simona Halep si bucuria victorieiFoto: Adrian Ilincescu/ HotNews.ro

Franța vs România 1-1 după prima zi de meciuri

Cronică de la fața locului: Poveste cu final așteptat - Mihaela Buzărnescu, încordarea și victoria fără dubii a lui Caroline Garcia

Nu a început încă meciul, iar urechile mele dau semne de oboseală: un țiuit se aude în permanență, senzația aceea că s-a terminat programul de la tv și a apărut mira. Festivitatea de dinaintea meciului a fost una încărcată de emoție, de ambele părți. Am simțit cum oamenilor din Kindarena le-au ajuns direct la inimă cele două imnuri.

Am zis joi că sala este mică și că merita mai mult o semifinală de FedCup. Ei bine, au știut francezii ce au știut: Kindarena este o adevărată oală sub presiune, un loc unde cu greu îți poți pune ordine în gânduri. Presiunea pare să te lovească precum picătura chinezească...

Franța nu e Cehia

Să revenim la gălăgie (cred că la noapte voi auzi numai ). Nu numai pe teren este greu (debutul de meci trădează multe emoții din partea ambelor jucătoare), ci și în tribune. Fanii francezi sunt de-a dreptul vulcanici, bine organizați și dau senzația că nu obosesc niciodată. Zgomotul vine din toate părțile, atacând simțurile în valuri. În mod evident, gazdele de azi nu se compară nici pe departe cu cehii atunci când vine vorba de atmosferă. În schimb, wifi-ul este sub ceea ce am găsit la Ostrava.

Echilibrul în debutul partidei

Echilibrul este cel care domină începutul de meci, atât în teren, cât și în tribune. "Simona, Simona!" se pierde uneori în marea de "Allez les Bleus!", dar si drumul invers este valabil.

Patru game-uri cu destule inexactități de ambele părți (2-2), iar primul moment care face publicul să erupă este acela în care Simona fructifică până la urmă o șansă de break (3-2, Halep este la conducerea partidei în acest moment, iar tribunele răsună de parcă am juca la Cluj: România, Rooooomânia!).

Zidane, Stade de France și Mondialul din 98

Repertoriul fanfarei galeriei franceze este unul variat, iar "Carnaval de Paris" mă face să mă gândesc la Mondialul din 98. Zidane, Stade de France, finala cu Brazilia. Mladenovic mă trezește rapid din visare, profită de câteva erori consecutive ale Simonei și își ia serviciul înapoi (3-3).

Din păcate pentru noi, Kiki își găsește bine ritmul de pe linia de fund, în timp ce Simona caută să găsească lovituri câștigătoare și din poziții cu șansă mică de reușită.

35 de minute, 3-3, 40-40. Simo și Kiki sunt de nedespărțit până acum. La fel cei din tribune care nu pot să tacă atunci când momentul o impune.

Deplasată mult în exterior, Simona inventează un lung de linie cu forehandul, iar eu mă trezesc strigând: bineee, măi! (tocmai ce îi criticam pe unii spectatori). De lângă mine, un fotograf francez pare ușor contrariat: la el nu am văzut niciun mușchi de pe față să se miște până acum...

Câmpul de rapiță

Game-ul șapte (celebrul game) pare să fie un meci în sine: se joacă de multe minute, totul este pe muchie. Simona are nervii un pic mai tari și picioarele mai puternice, iar break-ul apare timid in dreptul nostru (4-3). Explozie în tribune în marele sector galben, cel care îmi aduce aminte de drumul la mare și de pozele pe care și le fac unii în câmpul de rapiță.

Arbitrul fără nume

Duel intens, se joacă la limită, aproape de baseline. Kiki își ia inima-n dinți și atacă în lung de linie. Nu apucă mingea să aterizeze bine că se aude un "aut" colectiv din tribune. Da, nu a fost reacția cea mai bună, dar într-adevăr a fost aut. Arbitrul colectiv a avut dreptate de această dată, lucru confirmat de Eva Asderaki Moore.

Între timp, Simona pare să fi intrat pe modul turbo: acoperă formidabil terenul, trece cu calm peste "baloanele" trimise de Kiki și ajunge să aibă trei mingi de set după 54 de minute. Backhand din săritură de mare efect (a la Marcelo Rios), iar pentru Kiki nu mai este cale de întoarcere: primul set este al Simonei, la fel și bucuria (6-3).

Copilul, libertatea și neputința lui Kiki

În spatele meu, un copil de aproximativ cinci ani se tot mișcă și flutură un steag al Franței. Tatăl său tot încearcă să-l convingă să se potolească, însă nu este luat în seamă. Este nevoie de o privire fermă a mamei pentru ca acesta să se pună înapoi pe scaun. La fel este și în teren, Mladenovic încearcă să mimeze libertatea, însă Simona tocmai face break-ul după o dublă greșeală (3-1). Formidabil răsună sala: România, România! Este nevoie de mai multe atenționări din partea arbitrei din scaun pentru ca galeria noastră să tacă.

Simona ridică publicul în picioare, Kindarena este pământ românesc în acest moment, la fel tabela de marcaj: 4-1. Ușor-ușor, marea albastră din tribune devine tot mai tăcută, în ton cu jocul lui Kiki.

Venită la fileu, Simona are o atingere fină din încheietură, iar scurta trece peste plasă și se <îngroapă> în terenul advers. Halep este dominatoare, limbajul corpului spune multe despre stările prin care trece acum Mladenovic (5-1).

În aplauzele formidabilului public tricolor, Simona închide meciul cu mare siguranță (6-3, 6-1) și aduce primul punct României în semifinala de foc cu Franța.

Kindarena a uitat pentru puțin timp franceza, limba română fiind de circulație internațională în acest moment...

* articol publicat inițial pe Hotnews.ro