Publicat:
24.08.2026, ora 17:57
Actualizat: 24.08.2026, ora 22:17
- Acum un an și jumătate, FCSB defila în Liga 1 și se distra cu PAOK și Răzvan Lucescu. Azi, e o echipă foarte slabă, care nici măcar fizic nu mai face diferența.
- Nu plecarea lui Olaru e cauza haosului, nici măcar Gigi Becali, a cărui imixtiune nu s-a schimbat nici 0,1%. Și atunci? Explicația mea, în rândurile de mai jos.
În fotbalul românesc, ce e valabil azi, mâine nu mai e. Ce e bun ieri, azi e deja cu semnul întrebării, iar cine a arătat într-un sezon un nivel fantastic, inclusiv în cupele europene, atunci n-are siguranța că prinde play-off-ul în anul următor, în propriul campionat.
Nu există predictibilitate la nivel de rezultate, din moment ce nu există bugete pe măsură. Banii asigură stabilitate, iar în lipsa lor, comparativ cu cluburile care contează la nivel european, echipe precum FCSB, Ludogoreț, Ferencvaros, Qarabag, ajung chiar și în situația de a pierde supremația pe plan intern, în ciuda unui parcurs senzațional european.
FCSB e astăzi o echipă foarte slabă. În Europa, eliminarea a fost rușinoasă. În clasamentul Ligii 1 stă bine, dar în cel al impresiei stă dezastruos. Echipa nu joacă mai nimic! A câștigat cu Botoșani cu multă șansă, iar la Cluj a făcut un meci modest în fața unei grupări care fusese scoasă din ghete de Corvinul.
Dubla cu PAOK, apogeul ultimului deceniu vs haosul de azi
A trecut fix un an și jumătate de când FCSB atingea cel mai înalt nivel al ei din ultimii 10 ani: dubla cu PAOK Salonic, din 16-imile Europa League. Victorie, tur-retur, cu o a doua manșă senzațională ca prestație, probabil cel mai bun meci făcut de FCSB în acel sezon. În campionat, meciurile păreau amicale, atât de ușor mărșăluia echipa spre titlu de campioană.
Cum poate fi explicată această prăbușire infinită, într-un timp atât de scurt? Cel mai la îndemână e să zici Gigi Becali. Se bagă, nu se pricepe, strică, schimbă aiurea în timpul meciurilor, spune multe enormități în intervențiile din emisiuni. Pe scurt: nu se pricepe la fotbal!
De acord, dar Becali era fix același și atunci. Un sezon excelent a însemnat peste 60 de meciuri, deci întâmplarea nu poate fi o explicație pentru reușita de atunci.
Nici absența de acum a lui Olaru nu e un argument. El s-a accidentat grav în ianuarie 2025 și a lipsit practic tot restul sezonului, iar FCSB a defilat și fără el.
Și atunci, care e, totuși, explicația?
Sunt trei argumente, care pot developa dezastrul pe care îl traversează acum FCSB.
1. Sistemul defensiv
În urmă cu un an și jumătate, față de acum, dintre cei 4 apărători și cei doi mijlocași din fața defensivei, schimbarea e în proporție de peste 90%. Cei 6 din dubla cu PAOK au fost aceeași: Crețu, Ngezana, M. Popescu, Radunovic, Șut, Chiricheș.
Acum, în defensivă a jucat un volum atât de mare de jucători, încât e imposibil de construit o constantă, deși s-au bifat doar 8 meciuri.
La fel și în fața apărării: s-a început cu Cisotti - Radunovic, apoi s-a continuat cu Gnahore - Cisotti, s-a încercat cu Tănase - Radunovic, dar și cu Gnahore - Joao Paulo, pentru ca la Cluj să apară cuplul Tănase - Joao Paulo. Un carusel care a amețit nu doar jucătorii, dar și echipa.
Echipa a dat dovadă de fragilitate cu asemenea experimente meci de meci. Iar în cele 8 meciuri, media golurilor încasate e imensă pentru o formație cu pretenții: 1,5 goluri pe meci. În dubla cu PAOK, nu doar că adversarul a marcat un singur gol, dar a avut o medie de doar 3 șuturi cadrate pe poarte lui Târnovanu.
Ngezana, Popescu, Șut și Chiricheș, chiar dacă unii dintre ei păreau vulnerabili la acel moment, s-au dovedit a fi o coloană de rezistență incomparabil mai puternică decât ce are azi FCSB pe axul defensiv.
2. Antrenorii
Becali influențează primul 11, face schimbările din timpul jocurilor, dar ce nu poate vicia într-un procent atât de mare sunt antrenamentele echipei. Acolo unde, în ciuda imixtiunii de la jocuri a patronului, staff-ul tehnic are un rol determinant.
FCSB acum un an și jumătate avea o identitate de joc, echipa părea să pună în aplicare lucruri lucrate la antrenamente, acum impresia e că fiecare joacă ce crede, ce știe și ce vrea.
Sistemul defensiv e oglinda antrenorului. Un exemplu: Olăroiu a preluat în această vară o echipă, Al Jazira, care în ultimele 6 meciuri de campionat din sezonul trecut încasase 12 goluri, media FCSB-ului de acum.
După un cantonament și pregătirea de vară, în primele două etape, trupa lui Oli n-a primit nici un gol, fiind singura din tot campionatul Emiratelor în această situație. Mâna antrenorului s-a văzut imediat. Ceea ce nu e cazul la FCSB, sub comanda lui Marius Baciu, Alin Stoica și Lucian Filip.
Unii râdeau de Charalambous și Pintilii, dar astăzi realizează cu adevărat cât de valoroși erau!
3. Pregătirea fizică a echipei
Îmi aduc aminte de meciurile cu PAOK, de acea campanie, de modul în care FCSB se comporta în meciurile tari. Părea o echipă cu rezerve de energie inepuizabile. Se făcea presing agresiv, jucătorii erau extrem de combativi, se juca la fiecare 3 zile și echipa arăta senzațional.
Acum? FCSB pare că e pusă să joace meciul oficial după ce a mai jucat măcar unul de 90 de minute, în aceeași zi. Obosită, fără vlagă, cu jucători care se plimbă sau stau pe teren. Și de ceva timp, echipa e pusă să joace doar la săptămână, dar tot pare să aibă bateriile descărcate.
Mihai Stoica a insistat, până la urmă cu succes, pentru a-l readuce pe Neubert, cel care, cu câteva scurte perioade, a fost nelipsit de la FCSB în ultimii 14 ani. E posibil să fi fost o mutare neinspirată. Poate că metodele pe care neamțul Thomas le-a adus în fotbalul nostru acum un deceniu și jumătate s-au cam plafonat și nu mai dau randament sau poate că adversarele s-au updatat și ele suficient de mult, încât acest preparator fizic să pară acum că el s-a transformat dintr-un mare atuu, într-o imensă piatră de moară.
