Publicat:
27.09.2026, ora 17:29
Actualizat: 27.09.2026, ora 17:46
- Echipa națională s-a săturat să învețe din înfrângeri. Și, împreună cu ea, s-a săturat și publicul.
Unul din miturile false ale fotbalului e că înveți din înfrângeri. Când ești pe locul 56 în Clasamentul FIFA, așa cum era România când a preluat-o Hagi, înfrângerile înseamnă neîncredere și dezbinare, mai ales cele în serie.
Când înfrângerea urmează unei înfrângeri care a fost precedată de o înfrângere numai de lecții n-are nimeni chef. Jucătorii vor fi temători, antrenorii, supărați, iar cei din FRF, nesiguri pe ei.
Campionii, da. Ei învață din înfrângeri. România lui Hagi a învățat la World Cup 1994 din înfrângerea din grupă cu Elveția. Ne-au tăiat din nas. Surprinzătoare și bună lecție ne-am luat!
După aceea, am privit cu picioarele pe pământ meciul cu SUA, pe care n-am privit-o deloc de sus. Așa am trecut de grupe și am ajuns să eliminăm Argentina, o victorie legendară și probabil doza de vaccin de încredere cea mai longevivă din istoria „naționalei” noastre. Și acum trăim din acel sentiment „că putem”.
Campionii învață din eșecuri, noi, ceilalți, ne hrănim din victorii
Când nu ești campion, înveți mai întâi din victorii, nu din înfrângeri. Iar ca să devii campion, vorba lui Hagi după înfrângerea cu 2-1 din Suedia, „trebuie să ai încredere în ceea ce faci și să ai curaj”. Nu te naști campion, devii, a completat antrenorul.
Devenirea se face din aproape în aproape, cu meciuri bune și cu victorii. Nu te „iluminezi” drept campion, nu există un pontificat strălucitor anunțat de un fum alb grațios. Dimpotrivă, încrederea miroase a transpirație.
În ultimele 10 meciuri ale echipei, am avut 5 înfrângeri, un egal și 4 victorii, dintre care două cu San Marino. Greu de construit moralul cu un astfel de palmares.
Iar ultima mare victorie, cu reverberații internaționale, a fost cu aproape 850 de zile în urmă, România - Ucraina 3-0, la Euro 2024. Victoria cu Austria, 1-0, din toamna lui 2025, e de valoare, dar nu e de top.
Luni, cu Bosnia și Herțegovina, avem nevoie de victorie. E un truism, dar e truism pentru că s-a dovedit adevărat în mii de cazuri. Ne trebuie victorie nu doar de dragul punctelor, ci pentru a reîncepe urcușul psihic al echipei.
„Eu nu antrenez mușchi, antrenez minți”, obișnuia să spună Mircea Lucescu. La asta se referea. La nevoia de a depăși pregătirea fizică și tactică, care e o condiție de bază în sportul de azi și la a ne accesa mândria, încrederea și mintea.
