- Când la Rapid lucrurile se inflamează, crizele devin imposibil de gestionat. Până și galeria propune un paradox uluitor: îi cere demisia lui Lennon, dar în același timp întărește că „rapidistul Șumudică a murit!”.
- În aceste condiții, întrebarea aceasta e mai valabilă ca niciodată: e o dramă pentru Rapid că trebuie să aleagă între cei doi sau e momentul adevărului pentru cum trebuie condus acest club?
Șucu s-a mai aflat în acest punct. De a fi presat să decidă cum doresc suporterii. Acum însă, până și suporterii sunt scindați. Șumudică se întreabă cum e posibil ca acum două săptămâni să fie aclamat pe Giulești, iar brusc să fie contestat.
Suporterii s-au prins
Poate că Șumudică ar trebui să se analizeze. Și să realizeze că toate acțiunile lui, din culise, cu scopul de a-l denigra și de a-l expune pe Lennon, tocmai pentru ca nord-irlandezul să fie demis, au ajuns și la urechile suporterilor. Care, oricât de mult l-ar aprecia pe Șumudică, au ajuns să realizeze și ei că acesta face doar rău clubului în încercarea, realmente disperată, de a ajunge antrenor acolo.
Șumudică a promis în urmă cu ceva timp că se va schimba. Nu s-a schimbat. A rămas același personaj alunecos, care, conform unor martori, a fost bosumflat câtă vreme Rapid a condus în meciul cu Gloria Buzău. Iar când nou-promovata a egalat, și mai ales după ce meciul s-a terminat 1-1, Șumudică și-a revenit la verva lui deosebită. Era mulțumit că Rapid nu câștigase, ceea ce, în planurile lui, îl apropia pe el de banca tehnică.
Din informațiile mele, prima dată când s-a pus problema ca Șumudică să antreneze Rapidul în era Șucu, varianta a fost blocată exclusiv din cauza comportamentului său. Care nu era în trend cu ceea ce noul patron anunțase că va impune în Giulești. Iar persoana care s-a opus cu vehemență acestei mutări ar fi fost, conform surselor de la Rapid, chiar Diana Șucu, soția patronului din Giulești!
Fotbalul de azi nu mai e pentru antrenori circari
Ce-i drept, decizia de nu-l pune pe Șumudică a fost și atunci, și e și acum, cea mai logică pentru un club care s-a schimbat mult în bine, măcar la nivel de imagine. Lumea în care trăim, fotbalul de astăzi au evoluat, s-au civilizat. Nu cred că mai e loc de caterincă ieftină și de circ de proastă calitate.
Nu mai e momentul pentru antrenori care să vină la conferință și să-și dea jos pantalonii. Aceste vremuri au trecut. Iar Șucu și-a asumat și a trecut cu brio acest test. Ajutat sau nu de soție, chiar are mai puțină importanță.
Criza Rapidului cu Lennon și exemplul Gasperini - Atalanta
Problema Rapidului e că n-are rezultate cu antrenorul pe care l-a ales în vară. Lennon a fost un pariu. Care s-a dovedit a fi, cel puțin până acum, unul ratat. Și acum Șucu e sub presiune. Chiar dacă a scăpat de presiunea tribunei pro-Șumudică, are de gestionat o situație de criză masivă.
Când anunți că vrei măcar un trofeu și primele 3 locuri, iar tu ești singura echipă din campionat care n-a bătut pe nimeni după disputarea a 20% din sezonul regulat, atunci înseamnă că ai o mare problemă. Totuși, când ai gândit că aduci un antrenor cu o filosofie total diferită față de ceea ce ai avut și ce a fost prin Liga 1, trebuie să fi luat calcul și factorul răbdare.
Fiindcă există exemple la nivel mai înalt care confirmă că lucrurile așa trebuie să funcționeze. Iar unul dintre aceste exemple e Gasperini la Atalanta. A fost instalat în vara lui 2016, iar în primele 5 etape a pierdut 4 meciuri.
N-a fost dat afară. A primit încredere, a fost susținut, iar Gasperini a schimbat nu doar clubul Atalanta, ducându-l la un nivel la care n-a fost niciodată, dar a schimbat chiar și filosofia de a juca a echipelor italiene, atât în Serie A, cât și în cupele europene.
Chiar și sezonul trecut, Bergodi nu era mult mai sus față de Lennon acum. Avea 8 puncte după 6 etape, nord-irlandezul are 5. Și Bergodi ajunsese la startul play-off-ului să fie cotat cu șanse mari de a se bate cu FCSB la titlu.
Acum își va da Șucu examenul de maturitate ca patron de fotbal
Sigur, proiectul Lennon poate fi unul necâștigător. Aici însă își va dovedi valoarea conducerea actuală a clubului. Care trebuie să decidă în funcție de ceea ce vede, de ceea ce știe, de cum îl simte și cum îl evaluează pe antrenor în munca pe care a făcut-o până acum.
Rezultatele sunt proaste, dar dacă vezi că antrenorul muncește bine și că există perspective, atunci îl sprijini. Așa cum a făcut și Atalanta cu Gasperini. Dacă nu crezi acest lucru, atunci îl demiți și îți asumi chiar și o despăgubire. E fix ca în afaceri, alegi o pierdere de moment, care însă îți poate salva o pierdere și mai mare dacă nu intervii la timp. Șucu probabil știe mai bine.
Concluzia e una singură: Șucu a plecat acum 2 ani și un pic pe un drum de la care nu prea s-a abătut. Un singur derapaj: implicarea în alegerea sistemului tactic în care să joace echipa la meciul cu Gloria Buzău a fost o imixtiune marca Gigi Becali. În rest însă, a condus nu după cum au cerut vocile din tribună, ci după cum s-a gândit planul sportiv.
Rapid este astăzi jos în clasament, are însă stabilitate financiară și un patron care dă credit antrenorilor. Doar timpul și rezultatele vor răspunde dacă drama Rapidului e că în prezent pare că trebuie să aleagă între Ninel și Neil sau dacă acum chiar e momentul adevărului și Șucu dă examenul de maturitate ca patron. Patron de fotbal, că la mobilă, vorba prietenului Panduru, e mai simplu.