- Un copil de 17 ani poate juca slab și poate avea minte puțină. Problema e când profesorul lui își pierde complet controlul
- Dacă Mircea Lucescu s-ar fi comportat fix cum a făcut-o Pancu cu Andrei Șucu, atunci cariera de fotbalist a lui Pancu s-ar fi prăbușit
Pancu ne spunea în primăvară, atunci când era antrenor la CFR Cluj, că „nu s-a născut omul care să-mi fie mie șef la fotbal”. În traducere, Pancu arăta în mod clar că peste el, ca antrenor, nu se poate băga nimeni. Bun!
Explicațiile aiuritoare ale lui Pancu
Înaintea meciului cu Csikszereda, Pancu vine și zice că l-a titularizat pe Andrei Șucu din cauza presiunii și că se simțea dator să facă acest lucru. Deci nu forma lui Șucu junior și nu ce a arătat la antrenamente au fost argumentele titularizării. Ce o fi vrut să spună autorul?
A explicat după meci, când efectiv i-a cășunat pe puștiul Șucu: „Presiunea a venit de la el. El n-are suficientă minte să înțeleagă niște lucruri, dar cred că azi le-a înțeles. El nu e un copil de 17 ani, e fiul patronului”. Mărturisesc că sunt șocat de afirmațiile lui Pancu!
Ca să păstrăm bullying-ul: Pancu s-a pus la mintea unui copil de 17 ani?
În primul rând, ce s-a ales de antrenorul inflexibil care n-are șef la fotbal? Te îndoi la presiunile unui copil de 17 ani? Adică te pui la mintea lui, asta ca să-l parafrazez pe Pancu în toată splendoarea bullying-ului pe care l-a făcut la adresa lui Andrei Șucu?!
Cum, tu antrenor la Rapid, bagi pe teren un fotbalist doar pentru a demonstra cuiva că nu merită să joace? Așa ceva, sincer, e fără precedent.
Ce variante avea Pancu
Să admitem și că, de fapt, presiunile au venit și dinspre părinți, adică dinspre patron. Pancu, așa cum ne anunțase în primăvară, avea două variante:
- Să le transmită că nu merită să joace și să rămână consecvent ideii lui de a nu-l folosi.
- Să renunțe dacă imixtiunea era totală din partea părinților și dacă aceștia i-au impus să-l folosească.
Comparația Lucescu vs Pancu
Pancu însă a apelat la ceva ce un antrenor de clasă nu face niciodată. A căutat să-l umilească în public pe Andrei Șucu, știind că nu va face față, după care l-a și făcut varză în declarații.
Imaginați-vă că antrenor la Rapid era Mircea Lucescu. Unu: ar fi avut capacitatea de gestiona situația de a nu-l expune pe puști cât încă nu e pregătit. Doi: chiar și dacă l-ar fi folosit și Andrei ar fi jucat lamentabil, ca vineri seară, discursul ar fi fost cu totul altul.
Pancu, profesorul lipsit de etică
Ce câștigi dacă faci de râs în public un copil de 17 ani? Doar să demonstrezi tu că ai avut dreptate și că nu era pregătit să joace?
Pancu s-a comportat ca un profesor lipsit de orice etică în a sprijini un tânăr atunci când are cea mai mare nevoie de susținere. Dacă Andrei Șucu „n-are minte”, cum a ținut explicit să ne anunțe Pancu, atunci tu, ca antrenor-profesor, ai obligația să-l ajuți să o dobândească, să o dezvolte ulterior și să-i îndrumi pașii pe care îi are de făcut în fotbal și în viață.
E de datoria ta. Lucescu îl lua de mână pe Răducioiu și îl ducea și îl lua de la școală, nu îi spunea că n-are minte.
Pancu ar trebui să știe cel mai bine ce înseamnă sprijin din partea unui antrenor atunci când comiți greșeli. Dacă Lucescu s-ar fi comportat fix cum a făcut-o Pancu cu Andrei Șucu, atunci Pancu n-ar mai fi devenit fotbalistul care a fost. Și a fost foarte bun!
Dezechilibrele lui Pancu
Faptul că Pancu nu are echilibru în declarații și nu doar în declarații e validat de multe alte situații în care a cedat emoțional.
Cel mai recent, chiar zilele trecute, a acuzat înspre conducerea Rapidului, că a simțit neîncredere după eșecul cu FCSB. A dat chiar exemplu FCSB-ului, „care după 0-5 cu Craiova s-a scuturat și a mers mai departe, la noi, în schimb, e fatalism”.
Poate Pancu n-a aflat, dar FCSB a schimbat antrenorul după meciul cu Craiova, așa și-ar fi dorit să se „scuture” și Rapid?
Ce nu e de acceptat
Pancu s-a ales singur cu o problemă mare. Din acest moment, plasa lui de siguranță a dispărut și e pe cont propriu în Giulești.
Drumul pe care Pancu a decis să meargă e însă unul complet greșit, din moment ce a ales să umilească un copil de 17 ani, dar și să riște rezultatul propriei echipe, doar pentru a își satisface orgoliul și de a demonstra că Andrei Șucu nu merită să joace.
Un puști să joace slab, indiferent că e sau nu copilul patronului, se poate întâmpla, nu e un capăt de țară. Un antrenor care să-și calce în picioare propria filosofie despre meserie, dar și noțiunea de profesor, așa ceva îl descalifică și nu e de acceptat!