Publicat:
29.08.2026, ora 15:58
Actualizat: 29.08.2026, ora 16:23
- Un mare scriitor, Arturo Perez-Reverte, reacționează violent la moartea unui criminal de război sârb. Dar spaniolul, care a fost și corespondent de război în Balcani, alege să treacă sub tăcere ororile bosniacilor musulmani.
- De partea cealaltă, sârbii, nu doar suporterii Stelei Roșii, îl consideră erou național pe Ratko Mladic. Cu ei cum facem?
Vâlvă după moartea în închisoarea de la Haga a fostului general sârb Ratko Mladic, criminal de război condamnat pe viață.
Fanii Stelei Roșii Belgrad i-au dedicat acestuia întreaga zi a meciului din Cehia, contra Viktoriei Plzen. Încarcerat perpetuu pentru crime împotriva bosniacilor în timpul războiului etnic de la începutul anilor ‘90, Ratko Mladic este considerat erou național în Serbia. Erou pur și simplu, nu doar din perspectiva suporterilor Crvena Zvezda.
La meci, aceștia din urmă au afișat un banner pe care scria „Generale, glorie și mulțumiri eterne!”. Mesajul a revoltat și a fost considerat încă un derapaj al facțiunilor dure ale fanilor belgrădeni.
Apel la viermi
Colegul Theodor Jumătate a semnalat prompt într-un articol pe GOLAZO.ro reacția marelui scriitor spaniol Arturo Perez-Reverte la moartea lui Ratko Mladic.
„A murit acest mare nenorocit, măcelarul Bosniei, care a provocat atâta durere. Viermii vor ieși din sicriul lui ca să vomite!”, a scris Perez-Reverte. Dur, neechivoc și cu amprenta inconfundabilă a autorului „Tabloul flamand”, „Clubului Dumas” sau „Hărții sferice”.
Pentru cei care nu l-au citit, trebuie spus că Perez-Reverte este considerat (alături de regretatul Carlos Ruiz Zafon, fostul lui bun prieten) unul dintre exponenții iluștri ai romanului intelectual de aventuri și mister.
Dacă vreți, un fel de Alexandre Dumas al zilelor noastre, care adaugă suspansului și o considerabilă calitate literară.
Perspectiva unilaterală. Sârbii ucigași și imaculații bosniaci
Dur și însoțit de o imagine morbid grețoasă mesajul scriitorului spaniol. Problema este că scriind acest text laconic, Perez-Reverte limitează perspectiva doar la atrocitățile comise de sârbi și comandanții lor în războiul etnic din Bosnia.
Versiunile oficiale și care circulă predilect aduc la suprafață ororile sârbilor, trecându-le sub tăcere de cele mai multe ori pe cele comise de musulmanii bosniaci.
Cam toată lumea a aflat sau știe de fostul președinte Slobodan Milosevic ori de generalul Ratko Mladic, dar nimeni nu are habar de generalii Rasim Delic sau Musan Topalovic, autori la rândul lor ai unor crime oribile împotriva sârbilor rămași în Sarajevo sau în alte zone de conflict din Bosnia.
De ce violurile, torturile și uciderile comise de Mladic sunt mai grave decât cele ale lui Delic? Pentru că tribunalul de la Haga a dictat condamnare pe viață lui Mladic, în schimb a pronunțat o pedeapsă blândă, numai 3 ani, pentru Delic?! Asta nu ar trebui să ne dea de gândit?
Similitudini cu Războiul Civil Spaniol
Spania lui Reverte a fost teatrul unui sângeros război civil între 1936 și 1939, între republicanii de stânga ai Cataluniei și fidelii regimului Franco de la Madrid.
Reverte știe că nici până astăzi nu s-a stabilit care crime au fost mai odioase, ale franchiștilor sau ale republicanilor. Propaganda cvasi oficială îi dă însă și acum ca autori de drept ai masacrelor pe membrii falangelor franchiste, evocând în șoaptă despre ororile celor susținuți de internaționala comunistă.
Nu vi se pare că cele două tragice evenimente, războiul civil spaniol și cel bosniac seamănă izbitor și din punct de vedere al reflectării?
Cu sârbii cum facem?
Om cu o cultură enciclopedică, Perez-Reverte știe toate acestea. Mai mult decât atât, a fost și reporter de război chiar în zona Balcanilor în perioada aceea nefastă. Deci a experimentat la prima mână ce se întâmpla acolo.
Ba a și scris un roman pe baza celor trăite nemijlocit în zone de conflict, „Pictor de război”. Nu neapărat una dintre lucrările lui cele mai reușite, dar asta e o părere personală și contează mai puțin în discuție.
De ce să fii totuși portavocea unei singure perspective, din moment ce și cealaltă parte a coșmarului este la fel de traumatizantă?
Perez-Reverte nu este un propagandist încorsetat într-o doctrină care stabilește cine sunt cei răi și cine sunt cei buni. Dar se comportă ca atare.
Ce te faci însă că pentru sârbi în general, nu doar pentru ultrașii Stelei Roșii, Ratko Mladic rămâne un erou? Inclusiv printre cei care protestează împotriva regimului președintelui pro-rus Alexander Vucic, tineri pro occidentali, sunt probabil oameni care împărtășesc opinia că generalul mort în închisoarea din Haga a fost un erou și un mare patriot. Și atunci, cum facem? Sau cu ei ce facem?
Antidot pentru versiuni corecte politic
Știu că nu este despre fotbal sau este doar prin ricoșeu despre fotbal. Dar atunci când expunerea fotbalului reînvie un subiect sensibil nu e bine să îl ocolim. Pentru că ne ajută să fim mai pregătiți a nu îngurgita clișeele dictate din zona corectitudinii politice.
În subiectul Ratko Mlaldic vs Bosnia nu e vorba că adevărul se plasează undeva la mijloc, ci că adevărul este complicat.
Altfel, zic că Arturo Perez-Reverte rămâne un mare scriitor contemporan, pe care merită să îl citim. Cu avertizarea valabilă și pentru alți scriitorii faimoși că e bine să nu le luăm opiniile cu titlu de legi divine.
