Radu Naum Mr. Popularitate

• Un sondaj Publicis Sport despre vara europeană a tricolorilor a adresat celor 500 de respondenți o întrebare care suna așa: „Care este jucătorul favorit din echipa națională a României?”. Câștigător la distanță: Ianis Hagi.

Peste un sfert dintre cei întrebați l-au ales pe omul cu bentiță asortată la culoarea tricoului. Nici o surpriză. Ianis s-a născut popular. S-a născut cu o stea și o țintă în frunte și între ele două navighează de când s-a născut.

Pentru că este un Hagi s-a vorbit mult despre el și vorbele au intrat în multe urechi și din urechi s-au dus în creiere acolo unde s-au adunat vorbe peste vorbe și toate s-au stocat într-un soi de sertar care se deschide la moment, ca acela cu mărunțiș de la casierie, cu un „bing!” ascuțit.

Ianis s-a sedimentat în hipocampul mulțimii și pentru că a făcut reclame peste reclame. Aici chiar a reușit să joace în echipă cu Messi pentru că popularitatea și reclamele s-au alimentat reciproc.

Ianis a făcut mai multe reclame decât David Popovici, o megapersonalitate a sportului. Dar Ianis nu e sportiv, e fotbalist. Ianis poartă numărul 10 și a avut la naștere nota 11. 

Dar. Există un mereu „dar” în afară de cele pe care le căpătăm din naștere.

Înainte de a fi căutat în public jucătorul favorit, inițiatorii sondajului au mai pus, în amonte, două întrebări. La ce echipă a jucat Niță sezonul trecut și cu ce scor s-a încheiat meciul Elveția - România din preliminariile Euro.

Greu? Se vede treaba că da. Doar un pic mai mult de un sfert dintre chestionați au răspuns Gaziantep, respectiv 2-2. Aceștia au fost declarați „microbiști”.

Nu înseamnă (interpretarea mea) că ceilalți sunt habarniști. Să le spunem amatori în ale fotbalului. Oameni care privesc la fotbal cu coada ochiului și care receptează fotbalul mai ales prin intermediari (media, de exemplu).

Media are tot interesul să macine despre ce sau cine naște interes și sentimente, pozitive sau negative, nu contează. Din această împărțire între microbiști și amatori s-a născut o a doua coloană a plebiscitării jucătorilor naționalei. Să vedeți ce interesant.

În votul „la grămadă”, după cum ziceam, Ianis iese în frunte cu marjă aproape dublă față de al doilea clasat, portarul Florin Niță (ceea ce spune multe despre unde a fost pericolul mai mare în meciurile noastre). 26,2% față de 14,2%. Oho!

Pe 3 sunt Stanciu și Drăgușin cu 12%. După care procentele se reduc la o singură cifră.

Și apoi vine coloana a doua, care conține doar voturile microbiștilor. Și clasamentul e dat peste cap.

Pe locul întâi apare Stanciu, căpitanul, cu 21% (spre dublul rezultatului din prima ierarhie). Drăgușin, omul care evoluează la cea mai tare echipă de club dintre cele ale tricolorilor, are 19,7%. Pe locul 3 – și aici e un fapt remarcabil – se plasează Dennis Man, cu 13,2 la sută. O creștere de aproape patru ori mai mare decât în celălalt clasament!

Vorba lui Andrei Vochin, Dennis trebuie să mai lucreze la imaginea lui.

În a doua ierarhie, cea a microbiștilor, Ianis Hagi e abia pe 4, cu o cotă de peste două ori mai mică decât în alegerile „amatorilor”.

Dacă Man trebuie să muncească mai mult la imagine, ar rezulta că Ianis trebuie să muncească mai mult la fotbal.

Logic, dar, iar, nu e numai asta. Ai fi tentat să spui că aceia care nu se uită la fotbal sunt mai puțin obiectivi decât cei care urmăresc fenomenul și care știu despre ce e vorba. Nu cred că e chiar așa.

În același fel în care Ianis e favoritul publicului larg pentru că îi e pus în urechi și ochi constant, din fix aceleași motive nu îl preferă microbiștii. Aceștia cred că Ianis e „umflat”, colcoloșit, favorizat. Și au un dinte împotriva tatălui care se comportă precum părinții furioși că profesorii nu-i dau note mari copilului lor.

Or, din perspectiva naționalei, Hagi e în dreptul lui. Și în stângul, apropo de faptul că se folosește de ambele picioare, calitate rară. Așa cum Ianis e supralicitat de străinii de fotbal, tot așa el e subapreciat de cei care știu cu ce se mănâncă acest sport. De fapt, au dreptate și unii, și ceilalți.

Mai e un motiv pentru care oamenii care stau cu ochii pe fotbal îl plac în mai mică măsură pe Ianis. Felul în care vorbesc despre el mare parte dintre jurnaliști, analiști, fotbaliști antrenori, glorii. Aceștia se simt mereu datori să-i ia apărarea, să justifice înaintea selecționerilor convocarea lui, să ni-l prezintă într-o lumină angelică.

De aceea mulți, nemaisuportând această legiune a lăudătorilor, dau cu el de pământ. În acest caz, vorba dulce puțin aduce.

Ianis are multe de rezolvat în viața sa și, după cum a reacționat la ultima izbucnire a tatălui său la adresa lui Rangers, răspunzând că se pune total la dispoziția clubului și că acceptă reducerea salarială, pare că începe să își câștige războiul lui de independență.

În acest timp, noi vom tot purta războiul de secesiune între pro și anti Ianis. Ceea ce, da, îi va folosi ca imagine. Nu știu deloc dacă și ființei lui adâncite în labirintul destinului. Ianis e la răscrucea dintre fotbal și actorie.

Sursa: dataintelligence.ro