Cristian Geambașu Ce învățăm de la L’Equipe

• E sănătos să privim din când în când și cum lucrează alții. Dacă adăugăm dictonul potrivit căruia nu suntem ceea ce credem noi că suntem, ci ceea ce cred ceilalți despre noi, e și mai bine.

Adaugă GOLAZO.ro la favorite

Demodați domnii colegi de la L’Equipe, mai dau și acum note jucătorilor. Sau poate că nu. Poate că noi ne-am digitalizat și ne-am bagatelizat prea repede. Ne-am dus repede după fentă. Uite că ei dau note, pun accent pe chestia asta.

Ziariștii de la faimosul cotidian de sport francez, reper, far călăuzitor și modă pentru cei care am intrat în presă la început de ani '90, au trecut și ei în online, au suferit de asemenea restrângeri de personal. Dar nu s-au refugiat în offline-ul lucrului de mântuială. Dați o raită prin L'Equipe și vedeți câte clickbait-uri găsiți. Apoi, detaliem.

Une chronique a l’ancienne

După optimismul debordant al lui Gheorghiță dinaintea partidei (fabulosul „și ei au tot două picioare”, completat de atacantul de dată recentă de la FCSB cu „și două mâini”), după miștourile de la final ale lui Fl. Tănase „Tase”, care se întreba dacă la francezi se joacă fotbal cu două mingi (aluzie la primul gol al lui OL, înscris cu o minge în careu care nu afecta desfășurarea fazei), dar și după analiza de bun simț a lui Risto Radunovic, care a atras atenția că poate diferența dintre FCSB și Lyon este tocmai aceea care s-a văzut când ai noștri nu au mai putut rezista ritmului dincolo de minutul 70, după toate acestea vine L’Equipe și face o cronică aplicată pe meci.

Une chronique a l'ancienne (de modă veche), cum spun ei, în care găsești și minutul, și scorul, și povestea meciului, și observațiile ziaristului, și notele date jucătorilor. Atât ai lui Lyon, ai lor carevasăzică, cât și ai FCSB-ului.

„Încă de la începutul meciului, Lyon a fost copleșită în dueluri și n-a avut reacție la intensitatea românilor. S-a bazat pe Lucas Perri foarte mult timp pentru a rămâne în meci.

Neînțelegerile și impreciziile le-au oferit gazdelor șanse de a deschide scorul, însă echipa lui Fonseca a lovit prima.

(...) Cele 3 schimbări făcute de Charalambous la pauză au oferit gazdelor mai multă energie. Nu au cedat și au reușit în final să egaleze. Perri nu putea face miracole la nesfârșit”.

Pe Malick Fofana francezii îl numesc jokerul echipei, dar îl consacră cel mai bun om al lor pe brazilianul din poartă, Lucas Perri, în timp ce de la FCSB scriu că Băluță, autorul golului, a fost numărul 1. Au văzut ce am văzut și noi? Zic că da. Lucruri simple, enunțate clar, fără emfază.

Joker, dar nu cel mai bun

Prin tradiție, notele în L'Equipe sunt în general mici și foarte mici, nesemănând cu notele care se dau sau se dădeau în presa noastră sportivă preocupată cam mult să susțină fenomenul.

E o discuție veche, despre cum ziariștii au fost îndrumați să fie mai puțin critici, de parcă din cauza durității lor se timorau fotbaliștii și nu mai performau.

Să revenim însă la note. Perri este considerat cel mai bun, primind 8, Tagliafico, autorul primului gol, 6, Cherki, care nouă ne-a luat fața, 5, în vreme ce Fofana, „jokerul”, autor al dublei probabil calificante, nu primește notă pentru că a intrat în joc de-abia în minutul 68, cei cuantificabili în opinia lor fiind doar cei are evoluează minimu o repriză. Aici probabil că sistemul ar merita niște ajustări, dar nu insist.

Duri sau realiști?

La FCSB lucrurile sunt și mai interesante. În afara lui Băluță, cu nota 6, cea mai mare, au mai primit calificative de trecere doar Ngezana, Șut, Edjouma, Radunovic și Chiricheș, toți cu 5.

În rest, note de 3 și 4. 4 au luat Mihai Popescu, Dawa, Alhassan, Miculescu și Tănase, în vreme ce cu 3 s-au ales Târnovanu și Cisotti. Au fost prea duri? Nedrepți? Păi, în condițiile în care Matic și Nuamah de la ei au luat nota 3, iar aproape jumătate de echipă e notată cu 5, n-aș zice. Nu au aplicat o dublă măsură.

Sigur că notele date de L’Equipe nu sunt literă de Evanghelie. Dar constituie un reper. Și o pledoarie pentru un anumit tip de presă pe care noi tindem să îl abandonăm, copleșiți de sclipiciul tehnologiei.

Iar când îmbinăm nefericit moda cu autocenzura ascunsă în dezideratul sfmb (să fim mai buni), se alege praful. De la asta până la a petrece cu interlopii nu e decât un pas.